Sunt ocaziile când EA se apropie de EL, pentru a-L cuceri. Vine nevăzută de nimeni, doar de EL, care o vede, oricum, mereu... în afara cazurilor când oamenii, și numai ei, reprezentați de planeta pe care trăiesc, se interpun în calea luminii pe care EL o dăruiește EI.
EA îi absoarbe încet, încet toată lumina și toată energia pe care o dăruiește, în fiecare zi, în fiecare noapte... Numai EL o pune în evidență, numai EL o face văzută de oameni... Îl acoperă puțin câte puțin, până când din EL rămâne doar o licărire, ca niște mărgeluțe... Iar EL, se lasă acoperit de trupul EI mic, mult mai mic, dar care poate să-L eclipseze. De multe ori, de mult mai multe ori, nici nu-L poate eclipsa total, oferindu-și doar o satisfacție parțială. Iar atunci când acoperirea EI este totală, iar toată lumina îi este oferită numai EI, EL tot reușește să-și arate coroana LUI regală... E un semn că nu-i va părăsi niciodată pe prietenii LUI, oamenii... După ce a reușit să-I acapareze toată atenția, EA pleacă pe drumul ei, la fel cum a venit : nevăzută și pe nesimțite, lăsându-L în singurătatea și tristețea LUI. Astfel încât te întrebi, când este EL cu adevarat eclipsat ?
În perversiunea lor, oamenilor le place să privească. Nu văd decât un spectacol despre care să aibă ce comenta. Un spectacol fascinant, ca o poveste de dragoste între doi aștri.
Înapoi, la prima pagină