cineva îl trezește și-i vâră în gură, ca dejun,
o porție de înghețată.
Ce bine-o duce !
Mai cască odată și râde pe înfundate
citind în ziar că-l numesc "copil teribil".
O viață ca un platou de argint, înconjurat de flashuri.
Și-și zice : "Ce-ar fi să rămân azi în pat ?"
Ieșind pe ușă, se împiedica de fanii
care-l așteaptă-n hol.
Dă autografe, pe brațe și pe picioare,
împarte fotografii color.
La cafenea îl bat pe umăr mai să i-l fractureze.
(În semn de simpatie, așa că nu se plânge).
Uneori visează că este iar
domnul Nimeni
umblând hai-hui,
apucând dimineața în cafenele
și separeuri deșănțate.
Nimeni nu-l întreba cine e, chiar dacă
o mușca pe ospătăriță de jartieră.
Nu era decât
domnul Nimeni.
De multe ori, c-o fată fiind,
s-a întrebat
dacă a venit cu el fiindcă e celebru,
fiindcă are nume și bani,
sau fiindcă îl iubește ?
Atâtea mari iubiri n-au avut loc ...
Îndărătul afișelor, fetele nu-i văd fața.
Uneori visează ca este iar
domnul Nimeni
umblând hai-hui,
dormind în parc.
Nimeni nu-l întreba cine e, chiar dacă
încearcă sa prindă luna-n laț.
Nu era decât
domnul Nimeni.
N-ar fi avut atâția prieteni ca acum.
Dar atâția sunt falși amici.
Ar avea, poate, numai unul, care ar ține la el,
cu care ar întoarce lumea pe dos
dacă ar fi fost
domnul NIMENI.
Dacă v-a plăcut site-ul meu
Înapoi, la pagina Povestiri cu tâlc