_________________________________________________________________________________________________________________________

In paraclisul Manastirii Tismana se gasesc doua tetrologuri sculptate in lemn si trei superbe vitralii donate de George Cosbuc

Sub semnul credintei

          Ridicata acum mai bine de sase sute si ceva de ani, prin mila Domnului si stradania credinciosilor, de catre Matei Basarab, Manastirea Tismana e locul unde oamenii vin, se inchina Celui Sfant si, indestulati de iubire si credinta, pleaca mai departe pentru a-si savarsi asa cum se cuvine menirea pamanteana. In jurul acesteia, tot oamenii au gasit de cuviinta sa intemeieze mandra asezare pentru a fi mai aproape de porunca si mila Celui de Sus. lar cine, de-a lungul vremii, de bunavoie sau fara stiinta a zabovit mai mult timp pe aici n-a mai putut pleca cu una, cu doua, caci adevarat e versul cintecului: ,,La Tismana, intr-o gradina/Mi-a prins dorul radacina..." Ca oltenii, dornici sa fie primii la ceasul cind va bate Invierea, acestia si-au rostuit casele la poalele manastirii sa prinda locurile fruntase atunci cind se va face strigarea. Chiar daca nu i-am banui (in gluma!) de aceasta siretenie, locuitorii s-au pus cu sarg pe treaba si si-au facut o comuna de mai mare dragul! Au case cu acareturi, gradini intinse, copile mandre si flacai vanjosi ca stejarii ce le impodobesc padurile. Si toti sint harnici si trudesc sub semnul credintei, convinsi fiind ca Dumnezeul le va rasplati an de an munca prin roadele pamintului si cum anul acesta a fost seceta de li s-au parjolit lanurile de griu si li s-au uscat porumbii pe cocean, compensativ, Tatal Ceresc le-a rodit din plin viile, le-a incarcat merii de s-au rupt crengile de fructe si le-a blagoslovit prunii de nu mai au bietii olteni unde sa puna licoarea parfumata cu miros de simbure. Si asta pentru ca olteanul stie cum sa se veseleasca, chiar daca are hambarul pe jumatate plin. Iar oamenii au fetele luminoase si un chef de vorba, ca, daca treci pe inserat pe ulitele comunei, ii vezi pe toti iesiti pe stanoaga pe la porti, ca in ,,Morometii" lui Marin Preda. Si va vor imbia sa le treceti pragul, va vor aseza la masa sa gustati un pui de anul asta cu mujdei si mamaliga aburinda, va vor da o tuica de prune, inainte, si un zaibar de la mama lui, dupa, caci tare primitori mai sint oltenii! Si va vor face capul calendar cu povesti, glume sau snoave si va vor iscodi, si va vor descoase, caci guralivi ca ei, mai rar! Iar o sedere mai indelungata aici, cu toata aparenta galagie, va fi mai reconfortanta si mai binevenita decit o lancezeala nauca la cine stie ce imbatrinit complex balnear de aiurea.