_________________________________________________________________________________________________________________________

Oglindita in apele linistite ale lacului Vidraru, vijelia de pe crestele inzapezite ale Fagarasului isi pierde din zbucium.

Coltii stancosi ai muntelui au fost strapunsi de drumul cu sute de serpentine.

Aruncat peste munte

        In Cartisoara, satul drumetului Badea Cartan, e soare bland de toamna tarzie si totul ne indreptateste sa plecam la un drum de o suta de kilometri de serpentine peste cel mai falnic munte al tarii. Dupa cabana Varna Cucului incep primele curbe prin padurea de fag ce-si mai tine inca cu greu ultimele frunze. Treptat, pe masura ce urcam, stanca incepe sa ia locul padurii si verdele vesnic al brazilor sa inlocuiasca ruginiul foioaselor. Nu cu mult inainte de hotelul ,,Balea Cascada" cativa picuri razleti de ploaie stropesc intr-o aversa de vant parbrizul. Continuam urcusul trecand pe langa panoul rosu cu ,,Drum inchis" care sta asa din octombrie pina in iunie, si continuam sa urcam pe serpentinele ale caror unghi se apropie din ce in ce mai mult de 360 de grade. La monumentul Transfagarasanului facem un mic popas pentru a admira superba si insorita panorama a depresiunii Fagarasului de la picioarele noastre. Vantul s-a intetit, ploua zdravan, din toate directiile, ba cateodata chiar ,,orizontal" din cauza puternicelor rafale de vint. Printre pereti verticali de stanca si varfuri ascutite ne continuam drumul, depasim cascada, si ,,intr-a doua" urcam incet in ,,caldare". Deja e lapovita, iar pe vai se vede zapada. Stergatoarele de parbriz merg la viteza maxima, valatuci de ceafa ne izbesc o data cu vantul iar paraie si mici cascade strabat peretii stancosi si asfaltul. Balea e in ceafa si o vijelie nemaipomenita abia de ne lasa sa deschidem usa cabanei. Suntem singuri in cabana, asa ca la un ceai cu rom, cabanierul se bucura sa mai schimbe doua vorbe cu cineva. Aflam ca prima ninsoare a fost deja la jumatatea lui august. lesim si observam cu bucurie ca lapovita s-a transformat in ninsoare. Sunt primii fulgi pe care-i vedem anul asta! Strapungand ceata deasa, intram in tunel. La capatul celalalt, suntem deja in judetul Arges, iar vantul si mai naprasnic scutura masina la fiecare curba descoperita. Lasam in spate Cabana 2000 si coboram pe si inspre Valea Caprei. Aici, pe partea sudica, vaile sunt pline de zapada si, desi vantul este mai puternic, ceata persista pana jos aproape de padure. Daca ar fi sa aleg intre cei doi versanti, l-as alege fireste pe cel nordic, zis si ,,Balea", cele doua ,,caldari succesive", lacul, cascada si spectaculozitatea drumului conferindu-i mult mai mult inedit decat valea stramta a ,,Caprei" si serpentinele plictisitoare care nu se ,,inmoaie" decat in apropiere de coada lacului Vidraru. Poate ca aici, in zona barajului este portiunea cea mai spectaculoasa a Transfagarasanului sudic: lacul si splendida deschidere pe care o ofera asupra muntilor, barajul, cu cei peste o suta metri ai sai si apoi, dar nu in ultimul rand, minunatele si salbaticele chei ale Argesului. De aici incolo am scapat de serpentine, zapada si vremea urata am lasat-o hat, in urma, iar soarele, desi in prag de iarna, inca mai incalzeste. Dar deja ni s-a facut dor de zapada...