_______________________________________________________________________________________________
Klimt picteaza doua portrete ale Adelei Bloch-Bauer. Primul dateaza din 1907 si este exemplu tipic pentru perioada ,,de aur” a pictorului, care e de o neta inspiratie bizantina. Portretul realizat in 1912 este mult mai colorat. Ferdinand Bloch-Bauer este conducatorul uneia din marile banci vieneze, industrias si director al unei fabrici de zahar. Sotia lui - Adel Bloch-Bauer - joaca, fireste, un rol important in cercurile inalte ale capitalei. Klimt o prezinta intr-o rochie eleganta, in fata unui fundal multicolor, decorat de motive florale inspirate din estetica nipona. Compozitia este aproape simetrica. Pe spatiile mai departate se vad planuri colorate suprapuse de forma dreptunghiulara sau patrata. Ca in majontatea portretelor de femei pictate de Klimt, si in acest caz modul de zugravire a chipului si a mainilor este de o fidelitate fotografica, iar trupul se contopeste aproape total cu spatiul inconjurator. Decorul in care o vedem pe Adele nu poarta nimic din amprentele realitatii, pictorul aplica in mod deliberat diferite suprafete cu caracter decorativ. Lipsa spatialitatii si a perspectivei subliniaza caracterul plat al picturii si contopirea femeii cu fundalul. Iata ce scrie Nike Warner despre aceasta: ,,Klimt prezinta trupurile create de el nu in mod materialist, ci conferindu-le senzualitate si un rol important, le contopeste cu dinamica elementelor decorative. In acest fel reuseste sa evite ca figurile lui sa fie definite irevocabil, iar semnificatia lor sa fie determinata. Pare ca aura distantei si a apropierii le inconjoara in acelasi timp”. In 1912, pictura lui Klimt trece prin schimbari importante. Formele nervoase, nelimitate lasa loc desenului mai liber si mai vesel, gratie acestui fapt Klimt se apropie de artistii parizieni contemporani. Totusi, chipul Adelei Bloch-Bauer contrasteaza cu partile colorate ale tabloului. Chipul ei tradeaza secretul unei vieti launtrice intense, ceea ce ne aminteste de structura sufleteasca si firea artistului.
1912; 190 x 120 cm