GUSTAV KLIMT

„Liderul modernismului vienez, unul dintre parintii secesiunii, este un excelent pictor si decorator. Klimt a ramas mereu departe de viata publica, inchinandu-si intreaga viata artei. A fost un om zgarcit la vorba si solitar, ceea ce a ingreunat sarcina biografilor sai. Klimt a fost, incontestabil, o personalitate complexa. Arta lui a contribuit in mare masura la izbucnirea uneia din cele mai mari revolutii din istoria artei.”

Gustav Klimt s-a nascut la 14 iulie 1862, la Baumgarten, una din suburbiile Vienei. Tatal sau s-a nascut in Cehia, si 151 castiga painea ca aurar si slefuitor de pietre pretioase. Mama, Anna, pe numele de fata Finster, provenea dintr-o modesta familie vieneza. Din copilarie ea visase sa ajunga cantareata de opera. Visul nu i s-a implinit niciodata, astfel ca toata viata s-a simtit nefericita, fiindca in locul unei cariere de cantareata de opera a trebuit sa se ocupe de cei sapte copii ai familiei: trei baieti si patru fete.

Despre perioada dinainte de anul 1867, privitor la copilaria lui Klimt nu avem aproape nici un fel de informatii. Stim doar faptul ca din cauza senoasei crize economice din interiorul Monarhiei Austro-Ungare familia Klimt traieste in conditii materiale dificile. Tatal isi invata fiii meseria de aurar. Gustav se dovedeste de timpuriu talentat la desen, la 14 ani reuseste la examenul de admitere la Kunstgewerbeschule — Scoala de Arte Aplicate din Viena. Doi ani, frecventeaza cursurile acestei scoli, profesori fiindu-i Rieser, Minnigerode si Hrachowina. Concomitent, invata pictura in atelierul maestrului Ferdinand Laufberger, dupa moartea acestuia ajunge la Berger. In 1879, ia parte, sub indrumarea lui Hans Makart (1840-1884), la organizarea festivitatilor prilejuite de aniversarea a 25 de ani de casatorie a cuplului imperial. Fratele sau, Ernst, incepe, din 1877, sa frecventeze aceeasi scoala si astfel incepe cariera lor artistica. Ajunsi acasa de la cursuri, fac desene dupa surorile lor, dar exerseaza si retusarea de fotografii. In 1879, Gustav si Ernst, precum si un coleg de grupa, Franz Matsch, decid sa lucreze in comun. Profesorul lor ii prezinta unor potentiali cumparatori, tinerii artisti primind mici comenzi: decorari ale unor portelanuri, pictura de portrete, proiecte pentru ilustratii. In 1880, obtin doua comenzi mari: lucrari pentru decoratiuni la palatul din Sturan, precum si pictarea unui tablou la Karlovy Vary,destinat cladirii principale a statiunii balneare. Un an mai tarziu, editura Martin Gerlach le propune executia ilustratiilor la volumul ,,Alegorii si simboluri”.

In 1882, Klimt incepe lucrul comun cu doi arhitecti specializati in proiectarea deteatre: Felner si Helmer. Anul urmator, fratii Klimt, impreuna cu Franz Matschparasesc Kunstgewerbeschule si fondeaza, la Viena, propria lor scoala de arta decorativa. Primesc comenzi din mai multe parti ale Europei. Curand, cei trei pleaca in Romania unde excuta lucrari pentru decorarea Palatului Regal de la Peles, apoi drumul lor continua in Transilvania. Gustav nu este prea incantat de calatoriile dese, care ii provoaca senzatii de frica si crize de ipohondrie. In acelasi timp e constient de faptul ca aceste deplasari il imbogatesc cu multe impresii artistice. La Viena, Klimt isi dedica majoritatea timpului muncii. In aceasta perioada el isi insuseste magistral secretele profesiunii si acumuleaza insemnate cunostiinte in domeniul istoriei artelor. Toate acestea se vor dovedi foarte importante in dezvoltarea artei sale.

„Daca cineva vrea sa afle ceva despre mine ca artist, pot doar sa-1 sfatuiesc sa-mi priveasca temeinic si atent tablourile si sa caute in ele raspunsul la intrebarea: cine sunt si ce vreau.” GUSTAV KLIMT

Toti biografii lui Klimt scot in evidenta ambiguitatea firii sale. Aspectul fizic al artistului il cunoastem gratie unui articol aparut in 1905: ,,Bondoc, nitel cam greoi, atletic, fire amuzanta, usor dura, totodata de o sinceritate copilareasca, avand pielea bonzata de soare, ca indeobste a pictorilor, cu pometii mari, ochii mici, privirea patrunzatoare. (...) Are o voce puternica, vorbeste cu accent dialectal. Ii place foarte mult sa glumeasca si o face adesea.” In ciuda firii vesele si a constitutiei indesate, Klimt sufera de slabiciune nervoasa si cade adesea in depresii psihice. Acest lucru insa nu-l afecteaza nici in pictura, nici in executia proiectelor decorative. Dimpotriva, munca de zi cu zi il ajuta pe artist sa-si pastreze echilibrul psihic.

In 1886, fratii Klimt si Franz Matsch participa la realizarea scarilor noului teatru imperial, Burgtheater. Iata cum descrie Friedl viata de atunci a lui Klimt: ,,Zilele sale se scurgeau intr-o ordine riguros organizata, conform obiceiurilor burgheze care l-au frustrat intr-atat, incat pana si o mica derogare de la obisnuinte il umplea de teama. Chiar si cea mai mica schimbare insemna un eveniment urias, iar o calatorie lunga ii parea de-a dreptul irealizabila, daca nu il ajutau prietenii care au luat asupra lor toate detaliile pregatirii pentru drum.” Totusi, in 1888 si 1889, Klimt face calatorii la Cracovia, Venetia si Munchen.

Comportamentul sau ciudat este greu de conciliat cu munca sa. In aceasta perioada Klimt primeste numeroase comenzi, printre altele are de realizat proiectele pentru decorarea mai multor cladiri oficiale ale capitalei. In 1888, termina tabloul Intatisand interiorul vechiului teatru imperial, pe care sunt pictati o suta cincizeci de persoane. Tabloul obtine in 1890 o distinctie imperiala. In acelasi an artistul executa proiectul scarilor Muzeului de Arte Frumoase din Viena. La nici treizeci de ani este considerat cel mai mare artist al sfarsitului secolulului al XIX-lea. In 1893, Klimt pleaca in Ungaria, unde picteaza tabloul reprezentand interiorul teatrului castelului Esterhazy, cu care obtine premiul expozitiei organizate de Kunstlerhaus. Curand, numele lui Klimt apare pe lista candidatilor cu sanse de a obtine postul de profesor al Academiei de Arte Frumoase, dar pana la urma acesta este atribuit altuia.

In ciuda originii sale modeste, Klimt reuseste sa se identifice destul de repede cu intelectualitatea vieneza si cu cercurile burgheziei mijlocii. Devine maestru al vechii scoli de pictura. Intre anii 1891-1897 devine membru al societatii artistilor vienezi, Kunstlerhausgenossenschaft. Impreuna cu alti pictori, se straduieste sa reformeze institutia aservita unor principii artistice net conservatoare. Pana la urma, ei infiinteaza, in 1897, o noua grupare artistica, separata de Kunstlerhaus, care se va numi ,,Secesiunea”. In 1900, Klimt isi prezinta prima pictura care i-a fost comandata inca in 1892 pentru Universitatea Vieneza. Tabloul fusese primit nefavorabil la vremea respectiva. In aceeasi perioada artistul se departeaza considerabil de academismul dominant pe-atunci. Klimt este unul din exponenti cei mai importanti ai schimburilor artistice care au loc in Viena la sfarsitul secolului al XlX-Iea si inceputul secolului al XX-lea. Ramane, totusi, retras, nu participa la viata mondena a paturilor superioare. Se simte prost intre straini, nu este un om de societate. Problema comunicarii cu ceilalti dispare de indata ce pictorul se poate bucura de compania prietenilor sai. In astfel de situatii este in stare sa renunte si la tacerea atat de des adoptata, aproape bolnavicioasa, dovedindu-se un om vesel, bine dispus, eliberat de angoase. Se intampla sa taie cu un singur cuvant nimerit si ironic ,,barfeala” din inalta societate. Friedl scrie despre aceasta: ,,Firea greoaie a constituit numai o fateta a mastii sale”. In viata cotidiana Klimt nu e in stare sa renunte la tabieturile pe care si le-a impus cu strictete. In fiecare seara pleaca din atelier la aceeasi ora pentru a se intoarce acasa. Sora sa, Hermina, isi aminteste: „Manca tacut si se culca devreme. Incercam sa-i intelegem plecarile si intoarcerile acasa, stiam cat de importanta este pentru el odihna. Odihnit, muncea ca un nebun”.

Sursele de inspiratie le gaseste in epoca in care traieste, in comedia umana care se desfasoara in jurul sau, in actorii (sau mai degraba actritele) acestei comedii. Viata lui nu este altceva decat oglindiri ale conflictelor s sale launtrice pe care se straduieste sa le domine cu ajutorul artei. Klimt marturiseste cu totala sinceritate: ,,Nu am nici un autoportret. Persoana mea, ca o eventuala tema de pictura, nu ma intereseaza deloc. Mai degraba altii imi trezesc curiozitatea, in special femeile. Am convingerea ca nu sunt prea interesant ca om”.

Klimt nu simte nevoia sa-si consacre viata unei singure femei, a avut mai multe legaturi. Este tatal natural a trei copii: doi din legatura cu Mizzi Zimmermann, al s treilea de la Maria Ucicky. Alma Mahler, sotia celebrului compozitor, povestea cat de greu a trebuit sa reziste ,,insistentelor lui Klimt care a vrut cu tot dinadinsul sa-i arate atelierul”. Se intalnesc des, iar intr-o zi Klimt ii spune: ,,Farmecul dumneavoastra nu si-a pierdut nimic din puterea pe care o exercita asupra mea...” Alma adauga: ,,Cand ma intalneam cu el, ma cuprindea tremuratul, si asta a tinut asa ani in sir, a fost ca o logodna nesfarsita.” In ciuda numeroaselor legaturi si aventuri amoroase, Klimt a avut o singura dragoste adevarata.

Fratele sau, Ernst, se insoara in 1891 cu Helena Flöge, si acest eveniment exercita o mare influenza asupra lui Klimt. Casatoria fratelui dureaza numai 15 luni, ea sfarsind brusc in 1892 prin moartea lui Ernst in urma unei embolii pulmonare. Moartea fratelui sau il afecteaza profund.Atunci o cunoaste pe cumnata sa, Emilia, sora Helenei. Friedl noteaza: „Despre relatia dintre Klimt si Emilia Flöge avem doar informatii bazate pe corespondenta lor, ramasa, in parte, posteritatii. Caracteristica esentiala a acestor scrisori este timiditatea lui Klimt. Ele ajuta la evidentierea anumitor aspecte ale personalitatii sale. Nevoia de a-i scrie atat de des Emiliei, numeroasele carti postale si epistole scurte, uneori chiar si opt pe zi, dovedesc importanta acestei legaturi care a durat pana la moartea sa”. Dragostea lui pentru Emilia nu a fost una platonica. Klimt nu refuza placerile trupesti, dimpotriva, este de notorietate temperamentul sau. Relatiile sale cu femeile il ajuta sa fie mai distant fata de sine insusi. Modul in care infatiseaza femeile tradeaza senzualitate. Cand in cursul spictarii unui portret oboseste, el lasa jos pensulele si trece in incaperea alaturata pentru a desena, unde il asteapta deja unul dintre modelele sale. Aceasta, dupa cum insusi marturiseste, il ajuta ,,in a-si odihni mainile”.

Incepand din 1900, pictorul petrece mereu cateva saptamani de vara pe mosia sde la tara a familiei Flöge, pe malul lacului Attersee. Picteaza mai ales peisaje. Se trezeste in zori si lucreaza pana la apusul soarelui la panzele sale patrate. Uneori, tot interesat de natura, studiaza gravuri nipone. Acest program foarte riguros organizat ii permite lui Klimt sa se indeparteze de disputele furtunoase ale vienezilor care il deranjeaza si in timpul calatoriilor sale estivale la tara. In ultimii 15 ani ai vietii, pictorul calatoreste mult in Germania, Belgia si Italia. In 1910, participa la cea de-a IX-a Bienala de la Venetia, unde obtine un urias succes. In 1917, este numit membru de onoare al Academiei de la Viena si Munchen. Cateva luni mai tarziu, la inceputul anului 1918, in drum spre casa din Romania, sufera un atac cerebral. Moare la 6 februarie, fiind inmormantat in cimitirul Hietzinger din Viena.

„Ne-a parasit un om in adevaratul sens al cuvantului. Pentru cei mai putin apropiati a fost unul dintre cei multi. Pentru cei care l-au cunoscut a fost ca o fantana in care, cu cat te apleci mai mult, cu atat pare mai adanca, mai „ intunecoasa si mai misterioasa.” H. TIETZE, 1918

1876 - Isi incepe studiile la Kunstgewterbeschule, scoala de Arte Aplicate din Viena; fratele sau mai mic, Ernst il urmeaza dupa un an

1883 - Fratii Klimt, impreuna tu un coleg de scoala, Franz Matsch, deschid un atelier dee decoratiuni la Viena

1887 - Lui Klimt i se cere sa picteze tabloul reprezentand interiorul teatrului imperial, lucrare pentru care obtine, in 1870, o decoratie imperiala

1894 -Juriul accepta proiectele picturilor murale pentru Universitatea Vieneza, prezentate de Klimt si Matsch

1897 - Klimt, Joseph Maria Olbrich si Joseph Hoffmann, impreuna cu alti cativa pictori, fondeaza ,,Secesiunea”; in acelasi an, Klimt picteaza primele sale peisaje.

1898 - Artistul anunta prima expozitie a ,,Secesiunii” si participa la pregatirea publicatiei „ Ver Sacrum”

1900 - In furtunoasele dezbateri iscate in jurul picturii realizate pentru Universitatea Vieneza, Franz Wickhoff ia apararea lui Klimt. Tabloul obtine medalia de aur la Expozifia Universala de la Paris

1905 - Klimt rascumpara toate picturile sale realizate pentru Universitatia Vieneza, rupe legaturile cu ,,Secesiunea” si intemeiaza grupul Kunstschau

1917 - Este ales membru de onoare al Academiei de Arte Frumoase din Viena si Munchen

LINZ • Neue Galerie der Stadt Linz — Wolfgang-Gurlitt-Museum VIENA • Graphische Sammlung Albertina — Historisches Museum der Stadt Wien -Osterreichische Galerie — Osterreichische Nationalbibliotek — Osterreichische Museum fur angewandte Kunst — Zentralsparkasse der Gemeinde

ROMA • Galleria Nazionale d'Arte Moderna VENETIA • Galleria d'Arte Moderna