_____________________________________________________________________________________________

                Cand  Klimt  face  cunostinta  cu  ea, in 1891, Emilia Flöge conducea, impreuna cu  surorile ei  Paulina si Helena, salonul de mode apartinand Atelierului Vienez, amintit deja. Magazinul surorilor Flöge se gaseste la  primul  etaj  al  cafenelei Casa Piccola din Viena. Clientela magazmului se constituie din cercurile burgheziei  instarite  si  ale  aristocratiei.  Emilia  este reprezentanta feminina tipica a epocii: independenta si — gratie statutului ei profesional —  emancipata. Ca  desenatoare  de moda, poarta rochiile inventate de ea si de Klimt. In tabloul intitulat Portretul Emiliei Flöge pare ca spatiul este prea stramt fata de personajul infatisat, partea superioara a coroanei capilare nu incape in interiorul ramei, dar nu putem vedea nici labele picioarelor. Emilia pozeaza ca un model autentic, cu mana stanga  sprijinita  de  sold,  privirea  imobila,  buzele  usor  stranse.   Chipul roz contrasteaza placut cu trupul inalt, in pozitie de model. Portretul Emiliei Flöge este cel mai bun exemplu  pentru schimbarile ce au loc in aceasta perioada in pictura lui Klimt. Artistul inmulteste elementele decorative, lucru evident pe rochia purtata de Emilia si pe mostra ca o palarie ce incadreaza capul femeii. Pictorul este mai preocupat de  combinarea  diferitelor materiale si efectul pe care-l exercita unele asupra altora, decat de unitatea formei si a culorilor.  Dispunerea  tuselor  ii  ofera posibilitatea de a obtine un efect asemanator caleidoscopului.

                 NOTA TEHNICA       

Pe tabloul Portreul Emiliei Floge Klimt utilizeaza cu schimbul cand tehnica manuirii fine, cand asezarea energica a pastei, fiind atent la detalii sau, dimpotriva, ignorandu-le. Elaborarea detaliata a desenului de  pe  rochie  ne  aminteste  tehnica  pointilista. Liniile clare ale chipului atesta stilul naturalist, insusit magistral. In acelasi timp, piesa de mobilier, greu de recunoscut, de care se sprijina Emilia, devine o pata apropiata de abstractie. Finisarea intregului este plina de vigoare. Petele de  ocru  si brun  se armonizeaza cu cromatica fundalului. Artistul a ales aceasta parte a panzei pentru a-si aseza semnatura in doua patrate mici - unul galben, celalalt verde.

1902, 178 x 80cm

 Historisches Museum, Viena