_________________________________________________________________________________________________________________________

Autoportet cu vas de ceramica neagra  


1911, ulei pe lemn, 27.5x 34
Historisches Museum der Stadt, Wien, Viena

In opera lui Schiele, autoportretul se bucura - atat in ce priveste cantitatea cat si semnificatia - de o proeminenta asa cum este, probabil, gasita numai la Rembrandt. In contrast cu majoritatea artistilor dinaintea lui, autoprtretele lui Schielen trec dincolo de limitele "trairilor personale" sau autoeroizare. Cu exceptia versiunilor anterioare din anii 1905 - 1907, ele neaga puternic si distrug unitatea fiintei, creind in schimb o tensiune intre persoana artistului si sinele instrainat din pictura. In timp ce prietenii il descriu ca introvertit foarte rar sau niciodata agitat, portretele lui Schiele releva o persoana caracterizata printr-un exces teribil de expresie - miscari bizare, un neobisnuit joc al trasaturilor si un limbaj misterios al semnelor, cum ar fi gesturile repetate cu degetele rasfirate. Pozitia chipului in compozitiile sale sunt deasemenea excentrice - in sensul propriu al cuvantului. Desenata departe de centrul imaginii, partea de sus a trupului este definita printr-o linie a umerilor aproape orizontala si una oblica, trecand direct la gat si cap care impreuna cu gestul mainii si melancolia expresiei formeaza un contrast puternic cu fondul decorativ bidimensional. Defamiliarizarea propiei infatisari, explorata prin varietati neobisnuite l-au condus pe Schiele la instrainarea de lume, care deasemenea si-a gasit expresia in scrisorile si poeziile aceleasi perioade.

Nud de femeie 
intinsa pe burta


1917, creta neagra, gouache, 29.8 X 46.1 cm
Graphische Sammlung Albertina, Viena

Edith Schiele sperase sa fie singurul model al sotului ei. Pentru un timp asa s-a si intamplat. Insa Edith nu era model profesionist si nu a fost capabila sa satisfaca cerintele excentrice ale sotului ei pe o perioada mai lunga de timp. Avand in vedere pozele foarte indraznete pe care el i le cerea adesea, nu este surprinzator faptul ca ea curand, si probabil cu un amestec de usurare si resemnare, ceda locul unor modele profesioniste al caror statut, la inceputul secolului, in societate era asemanator cu al prostituatelor si care astfel rareori isi puteau permite luxul de a refuza sau de a se rusina. Un exemplu celebru este cel al unui model al lui Gustav Klimt pe care el a forta-o sa pozeze in ciuda sarcinii avansate. In caietul sau de notite din 1918, Schiele a notat vizitele a nu mai putin de 177 de modele in lunile din ianuarie pana in noiembrie. El a cautat sa revele noi aspecte ale corpului feminin in situatii foarte noi desi, in ultimii doi ani ai vietii sale, acestea au pierdut mult din brutalitatea lor de dinainte si au oferit o imagine erotica mai calma si mai relaxata. Desi, ca si inainte, el inca a mai preferat o perspectiva neobisnuita, imaginea de deasupra, care decompune figura pe intraga suprafata a picturii, tinerele sale femei nu mai apar ca obiecte sexuale amenintatoare. In "nud de femeie intinsa pe burta", el deseneaza o fata gentila, zambitoare al carei par roscat zburlit exprima o senzualitate care nu este, insa, dusa la extremele pe care le-a atins in paleta sa dramatica din perioada anterioara.

Femeie sezand cu 
piciorul stang indoit  


1917, creta neagra, gouache, 46 X 30.5 cm
Narodni Gallery, Praga

Arta lui Schiele este mai intai de toate cea a unui desenator virtuoz. Desenul nu doar defineste obiectul, dar este in acelasi timp un mod de expresie si de simtire. Chiar si unii critici ostili au recunoscut aceste insusiri. Culoarea, pe de alta parte, era la inceput nu mai mult decat un mijloc de expresie, un ansamblu de contururi ale corpului uman, un mijloc de a contrasta cu care sa exprime accente deosebite, de obicei erotice. Si intr-adevar, si el a marturisit colectionarului Heinrich Benesch cum ca culorea nu era cu adevarat necesara si ca totul putea fi exprima cuun creion. Pielea umana a fost pentru o vreme (1915) tratata in nuante discontinue, folosind multe culori diferite, pana cand in ultimii sai doi ani de viata au devenit mai retinute si mai mult sau mai putin conforme cu realitatea. Desenele sale din aceasta perioada au abandonat culoarea, adesea in totalitate. Totusi, cand si unde a fost folosita, ca de exemplu in " Femeie sezand cu piciorul stang indoit", a creat compozitii de culore delicate echilibrand tensiunea care era martora a talentelor decorative ale lui Schiele. Jocul de linii si culoare nu mai releva tipatul expresionist, ci rezonanta armonica ce ameninta sa cada in vid.

Femeie sezand cu mana stanga in par


1914, creion, gouache, 48.5 X 31.4 cm
Graphische Sammlung Albertina, Viena

Fasciatia lui Schiele pentru corpul feminin se reflecta in intraga sa opera. In contrast cu portretul de femeie eleganta cultivat in mod atat de unic de Gustav Klimt pentru societatea rafinata de la inceputul secolului, portretul de femeie al lui Schiele este inoculat cu ambivalenta erotica, dovedind tensiunea existenta intre sexe. Incepand cu 1910 el a facut cateva desene ale unor fete foarte tinere, care au culminat cu certuri violente in cecul sau de prieteni. La un moment dat a trebuit chiar sa indure confiscarea desenelor sale si 24 zile de inchisoare. Relatia sa dificila cu nuditatea si sexualitatea feminina, insusiri care, in contrast cu expresionistii germani nu sunt aproape niciodata vazute in naturaletea lor arhaica, este in mod evident tipica daca privim modul in care Schiele isi imbraca femeile cu tot felul de accesorii fetise. Acestea mai mult descopera decat ascund; ele accentueaza voluptatea copselor intredeschise si, in ce priveste culoarea, ce a fost folosita in absenta modeluilui caracterizzeaza femeia ca o vampa fara a se afunda in pornografie pura. Privirea tinerei femei atat de directa interzice perspectiva prin banala gaura a cheii, care l-ar fi transformat pe privitor intr-un voyeur iar pe model intr-un obiect al dorintei masculine. De aici insistenta unui aforism al lui Schiele din 1911 care stipula: " Chiar si opera de arta erotica este sacra!" Aceasta a fost bineintelent insuficient pentru a-i impidica pe filistinii bigoti sa-i defaimeze desenele erotice.Fasciatia lui Schiele pentru corpul feminin se reflecta in intraga sa opera. In contrast cu portretul de femeie eleganta cultivat in mod atat de unic de Gustav Klimt pentru societatea rafinata de la inceputul secolului, portretul de femeie al lui Schiele este inoculat cu ambivalenta erotica, dovedind tensiunea existenta intre sexe. Incepand cu 1910 el a facut cateva desene ale unor fete foarte tinere, care au culminat cu certuri violente in cecul sau de prieteni. La un moment dat a trebuit chiar sa indure confiscarea desenelor sale si 24 zile de inchisoare. Relatia sa dificila cu nuditatea si sexualitatea feminina, insusiri care, in contrast cu expresionistii germani nu sunt aproape niciodata vazute in naturaletea lor arhaica, este in mod evident tipica daca privim modul in care Schiele isi imbraca femeile cu tot felul de accesorii fetise. Acestea mai mult descopera decat ascund; ele accentueaza voluptatea copselor intredeschise si, in ce priveste culoarea, ce a fost folosita in absenta modeluilui caracterizzeaza femeia ca o vampa fara a se afunda in pornografie pura. Privirea tinerei femei atat de directa interzice perspectiva prin banala gaura a cheii, care l-ar fi transformat pe privitor intr-un voyeur iar pe model intr-un obiect al dorintei masculine. De aici insistenta unui aforism al lui Schiele din 1911 care stipula: " Chiar si opera de arta erotica este sacra!" Aceasta a fost bineintelent insuficient pentru a-i impidica pe filistinii bigoti sa-i defaimeze desenele erotice.

Krumau, peisaj 


1916, ulei pe panza, 110 X 140.5 cm
Neue Galerie der Stadt Linz
Wolfgang - Gurlitt - Museum, Linz

Peisajele si imaginile cu case vechi apar in creatia lui Schiele, in mod special, la inceputul si catre sfarsitul carierei sale artistice. In timpul perioadei expresioniste "pure", din 1910 pana in 1914, el a redus peisajele sale la cativa copaci goi, la o natura tomnatica sau neinsufletita si orasele sale la aranjamente cvasi-cubiste, campii geometrico-decorative ale caror culori sumbre poseda un simbolism puternic. Schiel a vazut Viena ca un oras mort, si adesea evada in linistea din provincie unde de altfel se si nascuse. In mod corespunzator, modelul creatiilor sale nu a fost niciodata ritmul agitat al vietii moderne de la oras, ci , incepand cu1915, imaginea vesela si pitoreasca a unui sat asezat in mijlocul naturii, caruia schiele ii simtea lipsa atat de tare cand era la Viena. In timp ce descrie aceasta natura in astfel de tonuri, in cateva din poemele sale, traducand-o intr-o emotire pura, peisajele sale apar pe de o parte ca si cum ar fi fost construite si pe de alta parte ca niste peisaje pshihologice, neavand nevoie de atingerea unei fiinte umane. "Daca n-as fi fost pictor, ceea ce sunt in fiece fibra a fiintei mele si cu intreg sufletul meu, as fi fost cu siguranta un arhitect. Dar, totusi construiesc prin picturile mele.Practic vorbind, totul in ele este de fapt construit." Pentru Schiele, peisajele reprezinta astfel motive ideale prin care ilustreaza ordinea cosmica si puterea creatoare a omului.

Doua fete intinse 
una peste cealalta  , 1915

Creion, gouache, 32.8 x 49.7 cm
Graphische Sammlung Albertina, Vienna

Faptul ca Schiele a parasit Academia din Viena a insemnat in acelasi timp eliberarea sa de conventiile considerate sfinte. Urmand adoptarea initiala a desenelor in forma plana ale Jugendstil Vienez, incepand cu 1910 desenele sale abandoneaza aproape in totalitate perspectiva normala care ofera posibilitatea organizarii spatiale a picturii pentru a fi inteleasa ,fara dificultate, ca o reprezentare a realitatii. Suprafata pe care isi deseneaza imaginile a devenit un fel de masa de disectie optica pe care si-a prezentat figurile din unghiuri care le-a aratat distorsionate sau deformate in mod acrobatic. Efecte ca acestea, suparand modul de perceptie obisnuit, au fost deasemenea schitate anterior in studio. Astfel contemporanii au afirmat ca Schiele si-a desenat modelele asezat fiind pe o scara. Astfel de imagini vazute de sus au produs pozitii obsesive si obsecene care la randul lor releva combinatii complicate de atractie si teama, pe care Schiele le-a simtit fata de sexualitatea feminina in anii de dinainte de 1915. Desenele in care apar doua fete par sa sugereze o oscilatie intre doi poli: unul de pasiune in stare pura si altul de tandrete. Motivul pentru aceasta tema a avut probabil legatura cu Edith Harms, pe care a intalnit-o in 1914 si s-a casatorit cu ea un an mai tarziu. Spre deosebire de Wally, fostul model al lui Gustav Klimt, si din 1911 modelul favorit si amanta lui Schiele, Edith a fost o"respectabila" tanara de clasa de mijloc care ar fi fost o buna sotie. "Doua fete intinse una peste cealalta" poate fi vazut ca si expresia unui conflict emotional provocat de nevoia de a alege intre doua femei si doua stiluri de viata, una denotand senzualitate, nuditate erotica iar cealalta imbracata colorat si cu o fizionomie de papusa obisnuita.