ROBII






I
Cuvant tacerea de-ar avea,
S-ar stinge lumea-ntr-o suflare...
Sa continuam, deci, a tacea
Si "tot" spune-vom spre uitare.

II
Cat plange-vor cascade-n vant, 
Cat rade-vor in vis suspine, 
El, omul, pe acest pamant, 
Eternitatea nu va tine.

III
Caci spre al Tainelor altar 
Un singur Drum exista-n lume: 
E al destinelor Sfant Dar,
E libertatea fara nume…

IV
Doar robii omului mai plang, 
Cuprinsi de trista-amaraciune... 
"Veniti in al Luminii crang!" 
Din cer se-aude-un glas cum spune.

V
Si ei ridic-a lor priviri : 
"In ce crede-vom aste zile ?
Caci ne-au lipsit si de simtiri 
Ale pierzaniei copile...

VI
Noi suntem sclavii omului,
A tuturora trebuinta...
La cine-n miezul veacului
Sa mai slujim noi cu credinta?"

VII      
Dar Glasul blind de sus canta, 
In revarsare de lumina : 
"Veniti cu toti in Casa Mea! 
Lasati si pe stapani sa vina!

VIII
Sunt Calea catre Absolut. 
Urmati-mi mie, robi de fire ! 
Caci lanturile mari de lut 
Pare-vor doar o amintire...

IX
In asta lume de Eden, 
Stapana libertatea este... 
Veniti in sfantul Holocen, 
Unde  tristetea-i o poveste...''

X
Si toti urmau descatusati, 
Plecand a trupului cantare. 
Erau de tot eliberati, 
Si de suspin si de uitare...

XI
Asa visam stand pe un pat, 
Pierduta-n vechi ungher de lume, 
Si-n acel pod de mult uitat 
Puneam eternitati sa sune.

XII
Utopic tot mi se parea 
Si nu puteam nimic a crede, 
Caci azi se-ascunde lumea rea 
De Glasul Sfant ce totul vede.

XIII
Tanjeam in vis din nou s-alerg,
Sa prind faclia salvatoare 
Si sa-ntreb oamenii ce MERG :
 "Unde se duce totul oare?"

XIV
Si lor s-arat ca-n ast loc doar, 
In a divinitatii Vatra, 
Langa sfintitul mare-Altar 
Exista Pace-adevarata...

XV
Dar azi tot tristi ne amagim 
Si ascultam cum toti se-nfrupta 
Din-al al potirelor slab vin 
Si a iubirii salba rupta.

XVI
Si pentru om exista doar 
Un veac atins de slabiciune: 
Se lasa prinsi in negrul far 
Al gandului salbaticiune.

XVI
Dar din a cerului carari 
Divinul Glas se-aude inca... 
Numai a lumilor uitari 
Ne-ngroapa sub a mortii stanca.



BINE-AI VENIT IN INFINIT, ETERNITATE !

Universul are ochii inlacrimati; 
Cand i se-apropie pleoapele, 
Acele mici bobite de fluid 
I se scurg pe  
Obrajii prafuiti.
Noi privim tacuti imensitatea siderala
Din varful unui 
Brat de galaxie, 
Dar nu avem atatea lacrimi 
Sa ne simtim indurerati de moartea 
Eternitatii...

Mi-am cufundat ochii
Apasati de pleoape pe ceaslov:

"A murit eternitatea?"

Nu puteam a crede enormitatea 
Ce-mi sufoca trairile.

Dar trupul de lut
Se topea...se topea...se topea...
Am stiut atunci,
Cand mintea mi-a fost eliberata,
Ca infinitatea Universului
Este mai mica decat a omului cugetare.
Si am vazut ca acel Cosmos pustiu 
Nu isi plangea moartea. .. 
Umerii ii erau stransi 
Intr-un aparent sfarsit. 
"Dar unde a lasat el perpetuitatea ?"
 
Lutul se topea in continuare ,
Iar eu eram mai libera ca oricand.
Totul s-a sfarsit intr-o
Secunda siderala,
Si am pornit pe calea
Fara de intoarcere:
Am iesit, plutind usor, pe
Fereastra Terrei,
Si m-am aruncat in voluptatea
Universului pustiu.
Eram acum un spirit etern,
Cuprins in bratele de vid ale LUI.
Alergam, strigam, radeam, plangeam,
Dar totul pornea din mine...
Din ce mai ramasesem:
0 umbra nepieritoare,
0 pata luminoasa in intuneric,
De toti cei de lut uitata...
Eram farama ce lipsea din trupul
Universului,
Si, deci, cu mine, El intregit,
Isi putea intinde osemintele
Pe-a taramului infinitate.
Pustiul, cosciugul lui,
Minca, precum un vierme, timpul-tron,
Acel copil imaginar,
Scapat si el afara de pe Terra
Prin fereastra ei
Si pierdut in neant.

Pluteam mereu in pustiul
Locuit de stele
Si cugetam cu sufletul
Ce existenta imi oprise-a cerceta.
Si de-as fi putut intoarce pe Terra
O definitie a fericirii,
As fi spus omenirii
Ca aceasta este calea catre nicaieri
In care suferinta va ramanea
Vesnic nedescoperita.

Dar nu m-am intors 
Cu tainele eternitatii,
Ci am ramas cu EL, Universul meu de vid,
De galaxii, de stele si lumina lor...
Nu puteam pleca ochii 
Iarasi spre Terra;
Atunci am auzit o soapta,
Ce imi cuprindea intregul nou "EU":
"Bine-ai venit in infinit, eternitate!"
Am plans cu lacrimile LUI si am stiut
Ca eram in... Absolut...


NECREDINTA

Alerg in bratele unui rau, 
Ce ma cuprind si ma ineaca-aievea
Cu valuri, pietre, rabufniri...
Ma tem ca voi cadea

In fata-a ceea ce se cheama - a fi, 
Ca n-oi putea tine -  un prunc in mana, 
Ca n-oi putea zambi...
Ca-n valuri de existente
Putred, scurt voi deveni.
Ma inspaimant ca pentru o vorba grea, 
Din ceruri, p-ast carunt ragaz, 
Lung chin voi indura...
Imi tremura obloanele in fata oricarui vant
Si in cusca mea ma-inchid 
Ca-ntr-un mormant...
Vad astea,
Dar nu le-as vedea, 
De-as sti sa-not spre spre izvoare, 
Acolo de unde apa sterge rea faptura mea.
Sa pun un capat de pamant peste izvorul de cenusa,
Si sa-l ingrop sub soare...
Stiu unde raul s-a nascut, 
Si din ce pantec noroios a aparut:
In lobul meu de cenusiu 
Ce azi cuteaza a se lupta cu El...
E lobul ce tot rumega "pustiu",
Si vrea sa tina lutul 
In perne, puf si par de miel.
E lobul meu care uita ca
Dincolo de cusca sa de oase
E Tatal, 
E Vesnicul...
El plange pentru pantec doar,
Si nu voieste a coase 
Izbavire.
Din necredinta-n necredinta merge la pieire
Cand vrei tu suflu, oare - 
Te rog eu, pe tine-al meu - 
Sa vezi lucirea?
Of! Necredinta, 
Tu rug de jar si suferinta!



RONDEL  DE CAPATAI

Exista doar un singur glas
Peste a noptii-ntunecime:
Lumina mea de Cinzecime, 
Al Serafimilor sfant Pas.


Straluce in eternul Mas,
Stergand a sufletelor crime...
Exista doar un singur glas 
Peste a noptii-ntunecime.

Sub crucea sfanta azi ramas
Vreau sa ma stiu, ca adancime,
Si a Edenului marime 
Sa-nvaluiesc in foc retras...

Exista doar un singur Glas!


PARADOX

Omul vrea sa piarda moartea,
Spre etern a-nainta...
Ironie!
Cum poti oare a-l afla, 
Cand "a muri" e "a invia"?
Paradox!
Nu poti indesa ce-i necuprins
Intr-un potir de efemer...
Dincolo...
Dincolo, ce dansul vrea, se afla...


STROP DE ROUA

Strop de roua, - al vietii cantec,
	Pasi frumosi de sarbatoare:
Sufletul... Purta-va in sine 
Calea razelor de soare...

Timp de maine, gand de astazi, 
Trecatoare-s toate-n lume, 
	Dar in veci nu va sa piara
Al eternitatii nume...

RUGACIUNE

Primeste astazi, Doamne, 
	Ucisa treapta mea, 
Si-nvata-mi gandul, Bune, 
	Iubirea-Ti a afla.

Sunt vale de pacate, 
	Orb petic la sac gol.
M-arunc in ape mate
	Si gust spre cer ocol...

M-adapa amagirea 
	In fire-s suflu rau, 
Si oriunde arunc privirea
	Sunt eu, murind in hau.

Primeste astazi, Doamne, 
	Din lacrimi dorul meu,
Si-nvata-ma, Stapane, 
	Sa te iubesc mereu...

............

Am murit de trei ori
Fara sa inviez
Macar 
O data...
M-am imbatat de-atatea ori
Cu noroiul 
Din mocirla si cuprins.
Mai este, 
Totusi, 
Un strop de vin:
Mesia...
A atipit si El: trei nopti,
Dar nu pentru Sine...
Numai eu, infasurat
Inprejuru-mi,
Lui nu-I sunt mormant...