| PE POD |
| SI noaptea aparea galopand , peste cerul rosiatic de apus , de parca cineva , acolo de sus , isi innegrea panza , nemultumit de nuanta prima . Pe sub aceasta panza se perindau in timpul zilei , fiintele ; ca niste furnici in cautarea unui adapost ploii . Totul era ruginiu , frunzele din copaci cadeau ,rastogolindu-se in aer precum avioanele prost construite ; iarba si ea , era palita de roseata unei toamne tarzii, dar acum era muta si se imbaia in stropii de ploaie cazuti aiurea , dis- de- dimineata .Acum orasul era pustiu . Ici-colo se mai zareau palcuri de oameni ce scapau , probabil de la servici, rasfirandu-se pe strazile pierdute printre blocurile nesfarsite -- produs al comunitatii comuniste . Doar podul zacea inca nemiscat , la locul lui , ca martor nemuritor la activitatea cetateneasca , plin de petele sclipitoare a unei ploi marunte , ce facea sa apara ca un monstru pus pe sotii ,dinaintea orasului.
Printre lanturile ce atarnau peste balustrade ,
se plimba cu mainele la spate , ca o naluca fara de stare , ce nu-ti gasea locul , ratacind . Era un tanar , nu mult trecut de varsta majoratului , uscativ si nu prea inalt . Acum , fata lui ,era mai cutata ca niciodata , ochii rosiatici demascand agitatie si oboseala , radiind revolta .
Parea ca ar fi asteptat pe cineva , daca nu s-ar fi ridicat peste balustrada ...Privea in jos , pierdut in imaginea raului involburat , ce se izbea de stancile pline cu muschi , vrand parca sa le sparga . Baiatul traia clipele intens si nu se gandea decat la ele , pentru ca puteau fi si cele din urma .
|
<< Caci eu , care stau pe pod si amar gandesc
M-am ridicat peste el , lumea s-o privesc
Sa -mi amintesc , imagini- parca , din alta lume,
Ca si raul de sub mine , ce se revarsa -n spume .
Vai, tie podule , ce din strafuduri ma ridici ,
Vei putea tu oare , disperarea sa explici
Tatalui meu , virtuos si care -
Din samanta lui , mi-a dat nascare ?
Caci , cine -altcineva sa-i spuna
Trudit de gandul negru si-mpins de matraguna
Am ales sa-mi satur viata -
Printr-o simpla avantare , sa-mi curm zilele si ceata?
Si zi-mi batrane pod , cati oare
Cuprinsi de-un moft ,la nacaz si suparare
Au facut zburand , calea intoarsa
Prin pamant , ajunsi acasa !
Zi-mi , cati s-au iubit sub tine ,
Savarsind blestem si crime -
Cati au plans si ras nedrept
Cati s-au-ntors apoi , cu doliu- n piept ?
Pod batran , tu stii prea bine ,
Ce nu stiu , macar - nici eu de mine -
Si numai , prin a mea moarte
Voi fi trudit si stapan pe libertate .
Desi nu te cunosc prea bine ,
Tu stii totul despre mine -
M-ai privit de sus , tot timpul ,poate -
Incatusat eram , de sistem si societate.
|
Caci , sunt satul de mizeriile lor - acide
Ce ne chinuie si-ucide
Libertati ce sunt vesnice , curate
Sunt vise , ce demult sunt spulberate
Azi burtosi ne fac morala , fructe coapte nespalate
Ce se au , cu toti in toate ,
Sunt acei ce-s plini de ura -
Ce de sus ,milosi ne fura .
Acei ce stau azi in balanta ,constitutia jurand
Sunt porniti pe rele ,cand -
Ne vand viata pe-o neinsemnata suma
Atunci cand tot de-ai lor se jura .
Apar scame pe sutana de parinte , Doamne -
Vorba rea , prin altar sa sam'ne
Enoriasi cu minti bolnave
Ne cauta la toti otrave...
Sunt si poame acre , ce sunt coapte inafara
Mandre , cultivate intr-o doara
Ce vin pe la dumneata , parinte
Fara suflet , fara minte ...
De raul altora sunt fericiti , multi altii
Munciti de Rau si conjuratii
Multi vor ca sa se-nfrupte
Din avutul vietilor trecute.
Caci peste tine , prea frumoasa tara
Au venit nebuni navala ,
Sa tulbure ,miscand calea
Ma simt sclav in tara mea ...
|
Multe fiinte ranchiunoase si avide
Se vor tainice , destepte ... sunt minti frigide
Ce se socot , sa se aiba cu Dumnezeu , saruturi
Ofrande lui , intoarca - va -n pamanturi ...
Plang copiii -nfometati de sub pamant ,
Plang si -aceia ce traiesc , cu graiul sfant ,
Rupti si schiloditi , de -aceia ce fals straluce -
Ce vor intoarce cu averea lor , pamantul de sub cruce.
Acei ce vorbesc ranjind , cu spuze pe la gura
Cu monstruoase recitaluri si prinsi de aventura ,
Se doresc a fi ofrande ,caci au visele bolnave ,
Ne gasim sub pasul lor , innecati intre otrave .
[...] Batrane pod , ce tainic imi esti-si-n gand te port
Oare merit ca pe tine , zilele ca sa-mi socot ?
Oare nu sunt demn si-n brate crud ,
N-am gandul copt , ca tote-acestea sa le-nfrunt ?
Atunci te las , batran amic si ochi vioi ,
Ce-mi porti binele sub ploi ,
Te las , ma -ntorc sub tine
Raul am sa-l rad si plangand sa rad prea bine .
|
|
Si pleca , cufundandu-se in ceata noptii . In departare , suieratul unei locomotive disturba linistea somnului muncitor si trudit ...
[...] Dimineata se asternu peste o plapuma de bruma ce se prinsese de iarba vestejita ale parcurilor . Orasul capata viata ...furnici ratacitoare ..., doar pe mijlocul carosabilului zacea ca un rapsod obscen , alungit cu picioarele rasturnate peste trup , Omul nostru ...
|
| Julian de Athommuska |