____________________________________________________________________________

IMPRESII

L-a orbit, l-a transformat, a ucis in el dragostea esentiala. Acum, lui, orice imprejurare de a-si reveni pare sa-i fie exagerata.

El a incercat sa creeze o legatura foarte stransa, o familiaritate de invidiat.In colectivitate avusese grija sa inlature tot ceea ce parea iesit din comun; din cauza lui, nu se interesau multi de legatura lor; relatia in sine nu le fusese cunoscuta – acesta a fost in adevar, cu totul, meritul lui. Asadar, nimeni nu a vazut actorii. Ce era, trebuia sa se consume exclusiv intre cei doi, fara concursul lui X ori sfatul lui Y. Era capabil sa iasa la liman de unul singur.

Cu privire la legatura lor erotica, el ar fi trebuit sa nu se fi gandit atat de mult, si sa nu-i acorde o prea mare importanta. Era de parere ca aceasta legatura sa nu fie atat de stransa, ci cat se poate de distanta, solicitandu-le intuitia si acuitatea in cel mai inalt grad.

Dupa legatura erotica propriu-zisa el simtea din nou acea familiaritate debordanta. Deci, orbit de relatia atat de evidenta, fusese tentat sa induca aceeasi intensitate in plan spiritual. Insa atunci trebuia sa intervina momentul in care femeia nu mai vazu pricepere de interpretare (ori, poate ca trebuia in acel mod sa-si comenteze o chestiune atat de banala, de neatragatoare, de transparenta ca si legatura pe care o are si o crede nu mai prejos) si se blaza. El ajunsese intr-un punct mort cand nu mai putu sa recupereze nimic, sau cel putin asa crezu pe moment. Toate incercarile sale ramasesera fara raspuns; cu siguranta fara numai de cel de care avea nevoie.

* * * * * * * * * *

El ajutase teribil pentru ca ii acordase libertate deplina (astfel ii placea sa creada). Si daca tot ajunsese acolo crezu ca era cazul sa spuna ca nu avea vointa prea experimentata, asa ca nu era destul de rigida. Oricum ii lipsea vointa (in semn impus – evident) sa faca ce voia dansa; si el nu putea atunci sa explice tot ceea ce simtea in momentul in care intelegea perfect ce cu ocolisuri ea ii cerea, insa nu facea nimic. Ajunsese pana la urma sa creada ca se rezuma doar la a-si satisface orgoliul – deci ea condusese “pe fata”. El nu a facut nimic altceva decat sa impulsioneze lucrurile in asa fel incat sa ia o anume intorsatura pe care sa o poata valorifica intr-un fel sau altul. Numai ca “libertinajul” fu inteles putin diferit de ceea ce fusese planuit initial.

Se gandea la ce ar fi avut de pierdut daca ar fi intrerupt relatia si ajunsese la concluzia ca, in afara de cateva examene si evident, o vara, probabil nu ar mai fi pierdut nimic. Oricum, atunci nu mai avea nimic altceva in minte. Se gandea ca lucrurile ar fi luat o turnura destul de ciudata – din punctul ei de vedere – el ajungand din nou sa fie “detasat”. Bineinteles, ar fi dat peste nas fiecarei femei cat se poate de lucid cu privire la o reala si evidenta incompatibilitate. Nu stia de se potriveste si in acel caz “ai vazut una, le-ai vazut pe toate”, insa ii placea, mai mult sau mai putin lucrul acela, pe care urma dealtfel sa si-l demonstreze mult mai tarziu.

VIS

Isi cauta idealul, sau cel putin credea cu tarie in varianta aceasta. Nu stia incotro se indreapta, ci mergea incotroil purtau pasii. Nu stia de ce a trebuit sa se opreasca chiar langa o Biblioteca (oricum, nici nu trebuia sa-l intereseze acel lucru). Ei bine, acolo a intalnit o prietena care nu il vazuse de mult timp si care, dupa ce s-au gasit pe coridoarele din interiorul Bibliotecii-labirint, parea destul de “dezinteresata”, ca dupa o perioada scurta de timp sa-i demonstreze exact contrariul.

Femeile isi gaseau intotdeauna un loc privilegiat in viata lui… Dar la un moment dat, plimbandu-se printre tomuri, lambriuri si ferestre, el a descoperit o oglinda. Ea nu baga de seama si se indeparta. Lui i se parea interesanta acea posibila scapare din realitate si se tintui in fata oglinzii pentru a se descoperi intr-un fel pe care nu il cunostea, nici nu-l putea accepta. Incepu sa se joace. Topaia, cand in fata oglinzii, cand alaturi, astfel incat sa nu se poata observa. La un moment dat incepu sa se gandeasca. I-ar fi parut ingrozitor sa sara in fata oglinzii si sa nu se mai vada intr-insa. Cand se gasi in fata ei, nu-si mai vazu dublul. Cel din oglinda disparuse.

PRIAPISM INEXORABIL

Femeile pot in general sa-si faca de cap mai abitir decat barbatii, care sunt atat de draguti si de saritori incat le ajuta si in acest sens, cu totul in detrimentul lor – se pare ca nu rezista tentatiei. Si este vorba despre orice femeie. Pe cand nu orice barbat poate gasi o “partida” buna…

Va trimit la increat, degete manjite de menstra. Si pe voi si pe posesoare…

Daca insasi istoria le dispretuieste, de ce cauta sa se inalte singure? Nu fac decat sa gaseasca scuze sprirtuale – si totusi pe cine mint? - in speranta redobandirii unei reputatii apuse: matriarhatul nu mai constituie decat un vis frumos.

Femeia trebuie ignorata. Abulia ei constienta, trecuta prin para si sabie! Sanii si infinitul tenebros al haului matricial nu le motiveaza existenta – esente evanescente de fals infinit hieratic…

PUR SI SIMPLU

… a strans-o de gat de s-a inecat… noian de palme… el statea pe pat, ea in picioare, in fata lui. Furia barbatului crestea gradat. S-a ridicat, l-a impins inapoi. S-a ridicat, si-a proptit bine mana intre coapsele ei si a ridicat-o in sus… dar nimic: ei tot ii ardea de nu stiu ce. El s-a enervat, a luat-o in umar si a izbit-o pe pat. Gemete… Cum se ridica de langa ea, se trezi cu un picior in avere. Crapa de ciuda, credea el. Ea se aseza frumos pe pat si il invita sa-i stea in brate, pe genunchi, sau mai bine spus pe genunchiul distrus in parc cu o zi in urma de cine altul daca nu de el. Sezand bland pe genunchii ei, draga de ea prinde chef sa-l ciupeasca si numai la astfel de provocare nu se gandea el. Bineinteles, a sarit ca ars dar s-a intors; sedea pe poalele ei fiind incalecat-o si privind-o in ochi (isi aduse aminte diferenta dintre o iapa si o muiere). Parca a incercat sa se zbata, oricum, ineficienta solutie in ceea ce o privea. Incerca sa il loveasca cu pumnii in fata si putea sa o laude ca a reusit de cateva ori… Asta pana i-a imobilizat mainile sub propriii lui genunchi care-i strangeau puternic soldurile, astfel incat isi crease un atribut extrem de pretios pentru maini si anume libertatea neingradita. Urmau momente de deliciu… Isi infipse degetele in parul ei fara sa traga; provoca durere partiala numai “penetrand” masa de fire cu mana tremuranda de manie interioara care se cere exteriorizata brusc. In felul acesta ajunse sa fie satisfacut de doua ori: o data pentru efectele chinuitoare pe care actiunile lui le aveau asupra ei, alta data pentru chinul pe care si-l inducea siesi, acea asteptare, acea amanare perfida a actului definitiv (care nu intuia ce ar fi putut sa fie – poate sa incerce sa-i smulga un smoc de par?!!). Incercand sa-si elibereze mainile, nu ajunse la nici un rezultat; degetele lui voit nervoase, tremurande, incepusera sa o mangaie intr-un fel ce tinea mai mult de brutalitate decat de tandrete; isi apropie fata de a ei, cu ochii inchisi, respirand rar. Ii atingea buzele, razand in el, se juca; o saruta, doar cu buzele si continua sa se joace cu mainile… si dura foarte putin pana ce totul se trnsforma in pasional, insa ea nu putea in continuare sa-si miste mainile. Sonda pana in esofag in timp ce o mana se juca cu urechea ei, apoi cu gatul, in care degetele lui se infipsera pentru un scurt moment. Ea isi intinse capul inspre el (totul era mult prea usor…) dar posibilitatile ei de miscare se reduc doar la acest lucru, la a-si misca pieptul inainte (…) si probabil la a da din picioare, in cazul in care nu a amortit. Nu avea rost ca el sa trivializeze jocul si sa ajunga la sani, cu toate ca si-ar fi edificat pozitia ca un surplus considerabil de puncte. Stia, invatase sa stie ce-i placea, dar mutarea aceasta nu o facea. S-ar fi injosit fata chiar de el. In sarutare, continua s-o mangaie, si in acest fel ajunse la spate. O stranse puternic in brate, coloana i se incovoie iar sanii ii inflorira in piept. Era mai bine asa, doar sa-i stie acolo, pregatiti… Isi facu mila si-i elibera pe rand mainile. Mai mentinu joaca pana cand, impingand-o cu gura inapoi, decise sa puna punct. Totul se intamplase pe un fundal sonor asigurat de “Iarna” si concertul “Alla rustica” ale lui VIVALDI. El se ridica pentru cantecul victoriei iar LIMBONIC ART i se paru intru totul pe placul sau. Plutea in aer samanta ei…

VIS

Dormeam. Si am avut sentimentul atat de cert ca stiu ca visez. Nu stiu de cand nu se mai intamplase asta. Zburam. Zburam la cativa metri de pamant, deasupra soselei, printre blocuri; si ma gandeam ca pot sa maresc viteza cu care zburam. Ceea ce am si facut. Iar dupa ce am ajuns la o viteza considerabila, a inceput sa-mi fie frica. Si m-am gandit ca ar fi mai bine daca m-as trezi. M-am trezit. Inima imi batea foarte tare. Am avut senzatia ca nu sunt singur in camera; nu puteam sa ma misc. Am incercat sa imi misc mainile. Mana stanga a reusit sa-si stranga pumnul… Si apoi am simtit cum trupul meu se ingreuneaza si incepe sa preseze patul… Inca zburam? Ramasesem suspendat intre cele doua lumi? Dar parca ma impingea cineva, tinandu-ma de umeri, incat nasturii de la pijama imi intrau in gat. Simteam durerea dar nu puteam sa fac absolut nimic. Cateva momente dupa aceasta asa-zisa revenire, puteam sa ma misc. Acum, dupa ce imi recapatasem intreaga mea libertate, ma gandii sa ma duc pana la mama, sa o chem sa doarma cu mine. Faceam asta cand eram copil. Ea imi spusese ca astfel voi fi intotdeauna. Copil adica. M-am nascut copil. E conditia initiala.Si nu pot sa-mi depasesc conditia. Nu am mai chemat-o. M-am chinuit sa adorm. Intr-un sfarsit chiar am adormit…

EPIC-COMIC cu influente “teologicesti”

Era departe. De obicei i se intampla astfel. Nu se mai uita decat in pamant. La ce folos? Oricum, privise acel mediu ostil cu cateva clipe inainte. Nu murea ea natura fara el… Si paradoxal, nici in pamant nu vedea nimic. Pasi de pe trotuar, ajunse in mijlocul strazii si zari o creanga. Impulsul il ruga sa o loveasca, dar totul era mult prea tarziu. Nici creanga nu mai era acolo. Si creanga nici macar nu era creanga ci sarpe. Un sarpe. Ce naiba cauta sarpele in mijlocul strazii? Dar pe unde, in ce gaura intrase in asa de scurt timp? Dar in pomul cunoasterii ce cauta? Si ce cauta femeia pe sub pomul cunoasterii? Marul n-are cum sa fie decat simbol matricial si stand in raiul terestru impreuna cu ADAM (luand in calcul faptul ca EVA era intaia femeie, asadar nici o legatura cu descendenta completata de materialul genetic), EVA nu putea sa aiba idei innascute. Despre animalitate nu are rost sa vorbim din moment ce trecerea la acum foarte cunoscutul regn are loc o data cu vestita muscatura. De ce nu i-a facut DUMNEZEU pe fratii GRIMM o data cu ADAM si EVA? Probabil datorita spiritului colectiv s-ar fi inecat - saraca EVA precum ALBA-CA-ZAPADA din povestea pe care o stim cu totii. Si cum DUMNEZEU nu prevazuse aceasta posibilitate, crearea unui print (imperioasa in acest caz), pentru ca povestea nu-si capata finalitate decat in acest fel – si se presupune ca ADAM nu-i poate tine locul aceluia intrucat “frumoasa inecata” nu-l cunoaste pe salvatorul ei decat o data cu salvarea in sine – asadar crearea unui print aparea ca fiind pur si simplu de neimaginat si oricum, TATAL ATOTPUTERNIC ar fi fost obosit dupa ce I-ar fi facut pe fratii GRIMM, ceea ce probabil I-ar fi luat inca o zi, CEEA CE PROBABIL ar fi avut repercusiuni grave asupra intregii gradatii temporale ulterioare. Cine stie cate zile ar fi avut acum saptamana? Ma rog. Dar murind EVA, ramaneau in RAI trei barbati, ADAM impreuna cu fratii GRIMM, zburdand pe langa COPACUL CUNOASTERII in care erau multe mere, si un sarpe, iar marul tot simbol matricial ramane. Saracul sarpe… Dar de ce D-zeu a creat D-zeu sarpele? Voia neaparat sa vada cum se manifesta homosexualitatea inainte de a constitui un pacat cel putin capital? Intreb doar…