Am
atatea sa-ti spun, dar nu pot. Si am atatea sa-ti spun, dar nu cred ca voi
putea. Si daca stau si ma gandesc
mai bine, am atat de multe de spus, dar pasarea…
ABERATIE PE TEMA OPTIONAL IMPUSA( STRATEGIC)
-Nimic nu mai are rost.
- Ce rost sa aiba nimic?
- Si ce a fost cand nu a fost?
- Sa ghicesc: un NIMIC cu o
floricica in varful capului… - Atunci de ce mai exista dragoste? Nu este omul
destul de surghiunit? De ce a lasat Dumnezeu dragostea? Nu puteam trai dara sa
simtim nimic, doar sa facem copii si sa mancam din fructele pamantului? Nu. Nu
i-a fost de-ajuns. A trebuit sa ne indulceasca vietile cu ceva nou… ceva ce i-a
trebuit lui si nu a putut niciodata sa simta, iar acum sufar din cauza lui… Ce
vreau sa spun de fapt? Nu stiu. As vrea sa continuu sa scriu ceva ce voi citi
apoi si, citind, sa am o revelatie. Asa ca nu trebuie sa ma opresc, insa nu pot
sa scriu prostii tot timpul. O iubesc si Ea ma iubeste. Ce nu merge? Iti spun
eu: totul si nimic. Imi este frica. Si daca stau si ma gandesc, de-as face
toate tampeniile care imi trec prin cap, probabil s-ar indragosti de mine
pentru a doua oara. Ma simt nespus de fericit sa fi capatat dragostea Ei. Insa
exista un zid. Unde este? Cum arata? Sa-l dau dracului de sa-l sparg, Sa-mi pot
vedea de viata, sa-mi pot vedea de Ea. Si chiar Ea imi taie tot avantul… Si in
fond, am ajuns sa cersesc un sarut, nu insa unul oarecare… Vreau sa-i inghit
lacrimile…
HOME
> LITERATURA
> ESEURI