Inevitabilitate ? …si optica pe deasupra ?…

Pune stiloul jos! Bun asa. Se ridica de la masa, isi trecu mainile prin par si recunoscu ca era iarasi murdar. Neingrijit. De parca el ar pune pret pe igiena personala. Cine mai scosese si standardele astea. « Toti trebuie sa fie curati ». Sa nu-i deranjezi pe ceilalti. El oricum nu avea contacte cu Ceilalti. Ei nu contau. In ochii proprii nici el nu conta. Irelevant. In cele din urma, facu un compromis nesimtit si abominabil cu sine. « ma duc sa ma spal ». Dupa ce duse la capat actul purificator (exterior macar, dar nici macar atat). Se intoarse la eterna intrebare : « Acum ce ? ». Hai sa fac pe plac fizicului pana la capat. Manca. Se imbraca. Neglijent, dar macar la limitele de jos ale decentei. Iesi sa se plimbe. Prin oras, nimic nou, acelasi terifiant iz de putrefactie urbana, aceleasi vitrine ce glorificau extraordinarul si stralucitorul, orbitorul dezgust. Se poate si asa, nu ? Ei, hai. Dupa ce inghitise cateva guri de praf si gaze de esapamente, trecuse pe langa cateva cupluri pierdute in contemplarea reciproca, se plictisi. Stia oricum ce se va intampla cu ei. La un moment oarecare X o va respinge pe Y pentru ca a vazut-o cu Z, sau Y il va alunga pe X pentru ca nu-i acorda suficienta atentie, sau ceva oricum extrem de comun. Era tot acest ritual necesar ? pentru ei, da. Poate ca nu s-a gandit nimeni inca sa zica : « Stati, se poate altfel ». Poate ca nu. Inapoi in camera. Peretii erau asa cum ii voise. Cu tapetul in unele locuri. Zgariat, distrus, rupt. Un bizar simt estetic mai avea si omul asta. Sa vedem daca era om. Avea necesitati, placeri, dorinte, dezgusturi…da, era om.

Ea. Inconfundabila, obligatoriu o ea. Un semn ortografic sau un semn marcant si decisiv pentru restul unei existente fantastice dar mai mult sau mai putin imaginare ( sau imaginate). Oricum era acolo. Se tara din cand in cand spre el, tanjind dupa afectiunea pe care el se incumeta cateodata sa si-o rupa din egoismul lui masiv si sa i-o ofere cu maini tremurande si furis. Sau poate era invers. Altcineva ar fi facut greseala sa creada ca se doreau. Nu si noi. Sa nu facem greseala asta. Da, ar fi o greseala pentru ca eu, in egoismul meu masiv nu le dau voie sa se bucure de macar atata fericire negandita. Ea, cum spuneam. Cauta si ea ceva pe acolo. Stupid, intreba : « Ce faci ? » « Tu ce dracu vrei ? », raspunse el iritat, vizibil deranjat. « Nimic… »mormai ea, si se tiri afara din camera si din viata lui ratata. Veni idiotu de frate’su. Dar nu conteaza. Stresat, tranti si izbi tot ce prinse in mana. Urla ! Acum. De ce n-ai urlat ? Eu am vorbit serios. Tu ce crezi ?

HOME >> LITERATURA >> ESEURI