MOTTO: „Copiii se gandesc la tristetea liniilor paralele
care nu se intalnesc niciodata”-Noica
CONSTATARE
Cu
cat urc dealul lui Bach
(este chiar o cochilie de melc)
ma tot gandesc de
la arici incoace
(tii ce multe
ace!)
cate conceptii
regizorale
cat talent ce allegro
cromatic
se ascunde in
anatomia lucrurilor
precum un tesut de
apus-
arcata frunte a
iedului rosu
cu fuga sa in D
minor
sfidand
aritmetica firii
LUNA VECHE SE PISCA
Ia uite!
Pajistea se coloreaza dupa ploaia verii
prinde ochiul perspective din ce in ce mai verzi
ca orice negustor hulpav
inscriu zilnic intr-un registru parodic
realitati singulare cu spume la gura
ieri intre sapte si opt dimineata
inculpatul-cactusul Cholla cu tepi docti In sus
silabisiti cu precizie in
profunzimea degetelor mele
(of bonomie disimulata de cacteu!)-
mi-a infatisat dandu-si duhul
ultimul sau alibi: Dumnezeu.
In chip somptuos
pajistea fierbe ca un ceainic clocotind
mi se agata de picioare
O primejdie cu dinti de harciog
impatureste incet-incet intunericul
Cocheta cenzura magica!
sa-mi sara ochii din cap pana diseara
daca n-a venit ieri la mine
luna-intr-o camasa pana in pamant-
femeia s-a inchinat pana jos-jos
inspre papucii ei de hartie zicand:
Nu-i asa ca pe mortii ii dor oasele
asa cum ma dor pe mine?
Scuzati Domnia Voastra
constiinta mea estetica intra in actiune
cand va dezintegrati va dezbracati
in Infernul din inima mea
Fiecare cu obsesiile lui torentiale-
nu este insa politicos sa le lasi sa dea navala pe creierii altora
ale mele sunt cenzurate de peisajul cu mesteceni
senzual siluit de prezenta incheieturii fine
a gatului tau mineral preschimbat adesea
intr-un consistent ras dezgolit alunecand malitios
pe umerii mei stransi-ceasornice docile cu limbi de vipera
Si deodata: Zdrang! Nu se mai vede nimic asa-i? Dupa ce
te umplu cu otravuri
iti spun eu ce a mai ramas din tine stai linistit!
Ai picioare albe
acum te balacesti faci semn cu mana
doar-doar o opri vreun submarin in raul bunicului
cu maluri proaspete ca doua fursecuri bezmetice
acoperind popoarele de pietre mentolate:
racoresc bomboanele de menta cerul gurii
sau amana pur si simplu
amaraciunea papilelor impresionate de
moartea ingurgitata deocamdata poetic?
fara indoiala este o chestiune de gust. In sus
SANDALE ALBE PENTRU CHOLLA CHITCANUL
Eu
impreuna cu Chitcanul
Cholla-balaurul cu dinti de faina
stapanul
hambarului-
am sapat o galerie
pana dincolo de Rapa
pe lumea cealalta
unde copacii isi
trag seva din bomboanele cu lichior
iar laptele curge
unduios ca sarpele
prin gurile de
scurgere destinate fluidelor suflete Drepte
Aici l-am gasit pe
Azor-cel-Plecat-Fara-Veste de acasa
in noaptea de
Santilie intr-o caruta trasa de valvatai cu copite
dar cum lumina iese
din intuneric tot astfel viata iese din moarte
ne-a spus el in
timp ce isi ingropa ca de obicei
bucati mari nu de
mamaliga ci de carne
sub un munte mare
deasupra caruia aseza pentru siguranza
o caramida trei
coline si un cimitir cu mumii
avea coada
invelita intr-o foita de aur
asemeni unui
cercel incovrigat intr-o ureche de fata
purta o gluga pe
cap de la botul ca o coliba rotunda cu mustati
si o privire pur
omeneasca
jumatate barbat
cealalta jumatate femeie
mai vazusem astfel
de ochi
la Barbatul in
Sandale Albe
salvat de mine de
la inec un fel de potopenie a sufletului copt
in mod straniu
centrul ochiului
sau Negru era o Capela Alba
unde se retrageau
inteleptii impreuna cu sotiile lor
peste noapte
prefacandu-se in albine
acum ca mi-am adus
aminte de invoiala dintre paradis si putrejune
incerc sa ma
inseninez
mai ales ca Cholla
Chitcanul face tumbe pirosferice in aer
si se deschide ca
o tufa de papirus
la rasaritul
soarelui
POVESTE
DIN PAIE
De departe
vine timpul alergand bezmetic
se aseaza in
lucruri transpirat
prea repede se strecoara sub
camasa
bunicului
pe pieptul
lui parca din paine crescut
bunicul si
Povestea lui din Paie
se desprind
din pintenii incremeniti ai cocosului
ascutiti
precum o flacara de chibrit
in
urmele ghemuite printre filele galbene ale drumului
Tacerea invredniceste livada
cu fluturi de zahar
in pravalia lui Nea Pasune
cu o falca in cer si cu o alta
mestecand un fagure de miresme in spirala de miere
Nea Pasune avea un ceas din ceara
pe care il invartea cu incapatanare
in seara de Inviere
ca
pe o ultima lumanare cu capataiul rasucit-
ceasul din urma cu fitil de Lumina
prelungit din causul palmei
Livada lui Nea Pasune
asmutea aburii si latratul de caine peste sat
ca o Doamna in halatul ei verde vesperal
in fata unei cesti cu ceai fierbinte
imprastiind arome intortocheate de musetel
Doamna aceea avea in brate
o biblioteca deschisa hulubilor
cartile ei erau mai adanci decat oamenii
pana inspre cotorul lor de piele
n-aveai decat sa te intinzi
sa apuci cu varful degetelor
un
volum rosu parguit
mustind de siretenie slefuita
cu pofta dintii sa ti se incaiere in muscatura
unui pasaj plin de dulcea carnalitate interioara
Doamna aceea purta plete
Sfioase unghii lungi
Si Palarie de Paie In sus
Toporul ploii
Incurcata ploaie
latra cainii acestia la orice
trudit burghez nor erudit obez
Repeta cu mine in gand codul ploii
un cod al bunelor maniere monosilabice
Pic - Pic - Ham
Cand sunt in posesia unui atare cod
al sferelor tin in brate un crang vechi
Si coloniile gratioase de capre care inca il
rumega
foarte cuviincios
de la crestele verzi
pana la os.
Ploaia de pe dealul toporului
intotdeauna cerebrala
se opreste ca o marturie profana
dimineata in chip de ceai
la mine in cana.
fetita Voda-eu
am promis bunicului
o limuzina de culoarea
nedumerita
a unui musuroi de
furnici
cu un sofer cules
de prin cotloanele orasului
un motan
cu dinti in gura cate
cucoane-ntr-un balci
o limuzina plina cu fan si trifoi
impinsa pe ulita satului
de o mana
de strengari chiuind
cu busuioc neastampar de gaste
ingramadit in parul valvoi
bunicul insa intotdeauna s-a multumit
cu un lacat nou la usa magaziei
sa nu intre fiara
cu pofta rosie in pantec
bezna lumii si a gainilor
ELOGIU
Seara in fata marii adunari inaripate
iepurele Voda aduce un elogiu
verzelor de Bruxelles
purtandu-le o adanca gratitudine
pentru ascensiunea urechilor sale
"Aristrocratele de Bruxelles
si-au impus cultura plina de vitamine si seva
vom inlatura cu autoritate
traditia rebela
anarhia zgornotosilor fluturi
albe metatnorfoze ale
cavalerilor ratacitori
exilandu-i pe umarul stang al regiunii
unde predomina dialectul latent
al napilor porcesti"
Fluturi duplicitari ameninta
cu. hauri cat ospiciul vremii
La Marginea lumii cu
genunchi de zahar
iepurele Voda
se impiedica
in
fraze retractile
precun
sfiosii iepuri albi scosi din
joben In sus
OASPETI DE STANIOL
astazi
baiatul visin are oaspeti alesi
fosnitori ca hartia de staniol
amabil mestecand
profilul de prajitura al mamei
una dintre acele duminici
ln care timpul se sprijina
pe umerii largi ai fotoliilor
de culoarea absenta a alunelor cu sare
baiatul Visin insa
are gandurile ghemuite
printre borcanele cu dulceata
pe politele din camara
mai inalte decat soarele
PROFETIA LUI AZOR
Acest pasnic si intins
camp
este painea sihastrelor capre cu
barbi albe
tinand pe crestet calmul
desavarsit al naturii
"fara
indoiala"gandeste
Azor
"de acolo de sus
de pe varful impadurit
al lunii
casele se vad decorate
cu sfinti"
In singuratate nevazut de
nimeni
bunicui isi soarbe cu
dexteritate cuvintele
dintr-o nebanuita dimensiune
dinlauntrul oualor de gaina -
adevarate bibilioteci
Incetul cu incetul
sufletul bunicuiui s-a intins
dincolo de livada
dincolo de camp
dincolo de lume
incercand sa ajunga pana la Stanca Sfantului Duh
pana la scaunul in care se odihnea
ca intr-un ultim colt
al vietii lumesti, Dumnezeu In sus
nu despre satul de vacanta din Mamaia
cu trenulete electrice scurse din vazduhul inchiriat
nici despre satul planetar cu explozia de lautaridigitali
nu vreau sa stau la taifas
poate despre satul bunicilor
fragil ca un set japonez de ceai
cu soarele Harambasa-combustibil desavarsit
pentru sufletul sau-resou aprins
la orele tarzii
bunicul are intotdeauna rezemat intre pleoape
un contur de cais timid
in vreme ce bunica paseste comod
prin iarba
cat un oras cu
parchet verde
Azor isi scutura batranetile-
(p)licurici in camasa de forta
se prabusesc din blana
lui
hei voi de acolo-prea
multa liniste!
mai demodati-va si voi
cu cate un w.w.w.coada
de maimuta
ca
doar nu s-o face
gaura in Cer
daca imi mai tineti
si mie de urat
macar cu un banut
-baldabac ! In palaria mea intinsa
Livada are ochi de
soparla
respirand pasnic din hatisurile
verzi
ieri
noapte mi-ai pierdut tocul
de la pantof
in
marea invalmaseala de creste-peruci pudrate cu zmeura
Marele
Bal al Penelor
in cinstea vitelului abia fatat
gainile bunicului alunecau una dupa
alta
dansand printre coloane
cu bucle aurii solduri leganate si
gangurit prelung
cat sutanele negre pana in pamant ale
calugarilor
bucatarii cu manusi plus cutite din
cremene
au fost exclusi
"pana, la Ignat fara sange
!"
sobolanul
cu dungi maro pe
spinare intona
Marsul
Detergentilor
urcand
amenintator din semiton
In
semiton pe o armata
de clabuci cu dinti
ascutiti
pana la buzunarele ingerilor din margarina
topiti
pe
felia mea de paine
prajita
o
colonie de gansaci cu
ochi desferecati cat rotundul
frunzis
de
palmier-galgaia
pe lacul cu dusumele
lustruite
de
ploaie-atentie ! papurisul curgator va exploda
in curand
cu
pocnet de sampanie
in pardesiuri grele-nasii-elegante haimanale mustoase-
merele
stau rasturnate doldora printre paie
turnand
apa pentru imbaierea vitelului
abia ivit
sub un semn norocos
cu infatisare de hipopotam
crescut la oras
din
lapte cosmic si miere
pasteurizata
in
figurine si zoopsii
spre dimineata
alaiul de
arahide cactusi elefanti etilici
s-a retras
pe varfuri
ca un
trup istovit de balerina
cu piciorusele subtiri
tocite de dant
I-am luat
pe toti in carca
schiopatanda cum eram fara tocul de la
pantof
am rostogolit fiecaruia duhul slobod
In viezurimea trupului
cum as desarta o punga de portocale
pe ceaf unui scrib.
HOME > LITERATURA > POEZIE IN SUS