_________________________________________________________________________________________________________________________

 

Mai e un drum, o cale de mers,

Mai sunt sperante in univers

Mai sunt stele, mai sunt sateliti

Mai vine o toamna in care sa uiti.

                       

Am obosit. Am tot cantat

Izvoare adanci in munte uscat

Apa  vie-am cules din maracini

Si din tot m-am ales c-o cununa de spini.

                       

Pierduta am fost si-am suferit

Dar m-am ridicat si-am izbit inzecit

Cui ii pasa ca mor, cui ii pasa ca sunt

Cand pamantu-i ars si ceru-i carunt ?!

 

De ce ploua adanc, de ce ninge cumplit ?

Ce lume e asta cu copii ce ucid ?

Misuna tot de viermi si-uraciune

Si florile au iz de putreziciune.

                       

Mi-e greata si-n somn de-atata dementa

Si colcaie totul de INDIFERENTA

Si vorbe-n vant aruncam in nestire.

Doar dumnezeu ne bate cu iubire.

           

           

Indura-te doamne de-atat far'de rost

De ce mi-ai dat visul drept adapost ?

De ce pe viata m-ai condamnat

Sa caut iubire in muntele uscat ?!

                       

           

 

Doar……

Traim doar zile nu viata….

Tarati inainte fara speranta,

Numaram ani, nicidecum primavera

Si nu ne-amintim decat de lumina de ieri.

           

Focul ce arde e o revansa

Si moartea e poate singura sansa

De-a putea trai din plin in sfarsit

Tot ce-i mai pur din infinit.

           

Dar traiesc..Si padurea de brazi

Imi intinde buchet, lumina de azi,

Ma bucur de iarba de pe coline

Si rade in soare lutul din mine.

                       

Totul in jur e de nedescris

Esti aici…O, Doamne…totul e vis !

Ninge iar si-ntreaga-mi fiinta

Se sufoca de dor si de neputinta.

                       

……

Si se tot duc ai nostri ani

Ca niste zei luati in pribegie

Ce se refuza ochilor profani

Intemnitati pe-o-ntraga vesnicie.

           

Ratacitori prin propriul nostru timp

Trecutu l ni-l vedem ca-ntr-o oglinda

Si tot ce-a fost se-mbraca  intr-un nimb

Ce nici un rau nu poate sa-l atinga.

                       

Eu sunt aici : strainul fara nume

Meteorit prea frant de cautari,

Dar semnul meu este lumina

Si azi iti dau tot campul meu de flori.

                       

 

……….

 

S-ar putea

 

Vezi tu, s-ar putea sa te uit !

Mi-e sufletul muscat de umbra

Si departarea-n mine-si face cuib

De cantec si de asteptare sumbra.

                       

Sa nu ma strigi de voi pleca

Voi reveni in zori pe o carare

Si voi ploua marunt in umbra ta

Siroaie  de taceri mistuitoare.

                       

Sa nu ma vezi atunci cind clipa

Ti-aduce-o fericire de poveste,

Chiar de prea franta-mi e aripa

Si nu mai pot zbura intins spre creste.

           

Ai sa m a crezi de-ti spun ca pentru mine

Speranta a devenit de mult un chin ?

Ca nu mai cred in binele de maine

Si-n multele minuni ce nu mai vin ?

                       

Ai sa ma crezi de-ti spun ca nemurirea

A obosit de drum zadarnic si-a murit ?

Cuvintele mi-s goale ca iubirea

Oricat incerc, s-ar putea sa nu uit!

                       

           

………..

Orice as face,

Tu nu ma vezi

Dar te i ubesc si….

Doar asta conteaza

E ca-ntr-o iarna cand

Afara e frig si doar,

Undeva in mine

Arde un foc.

                       

Ma las in voia lui

Ca o planeta veche ce-si

Paraseste orbita ducandu-se

Direct catre soare ;

Stiind ca se va topi

Inainte de a-l atinge.

Dar e atat de frumos sa mori

Aproape de soare

Sau pe fata nevazuta a lumii

Oricum , orice as face,

Tu nu ma vezi.

Imi continui zborul

Ducand cu mine acest foc

Departe, spre orizont

In padurile virgine

Ale vietii.

 

           

………………

M-am ratacit prin lanuri de nori

Daramand fara mila altare de flori

Condamnand ingerii sa moara in vis

Si arunc doar blesteme spre Paradis !

           

Vrei sa mai speri ? Nu prea ai vreme

Azi nu mai exista jertfe supreme

Iubirea se pierde aiurea pe drum

Si Iadul te leaga in lanturi de fum.

                       

Dumnezeu te alunga si surpa palate

Si destinul ia forme ciudate

O fi viata o enigma ? Padure nebuna?

Pe dracii toti ii canta in struna.

           

O fi vreun loc al vietii eterne ?

Sau sfintii au mintit ?

Cata singuratate, groaza, mizerii

Viata asta-i sortita caderii!

           

Indura-te Doamne de-atat far' de rost

De ce mi-ai dat visul drept adapost ?

De ce pe viata m-ai condamnat

Sa caut iubire in muntele uscat ?