VIATA TONICA
Furia unui gand nerasturnat
Ma inconjoara si-mi zgarie memoria
Imi urla: Ai venit!
De ce ai venit?
Si eu ii urlu:
Nu vreau, nu vreau!
Si tu ai crezut
Ce ti-am spus
Si eu am crezut
Ce mi-am spus
Bine ai venit in cutia de lemn
A unei amintiri ratacite
In eternitate
Bine ai venit in bucuria de fier
A unui vis destramat si
Pierdut in zambetul
Unui prieten trist
Tu, prietenul meu
De ce,de ce,de ce?
De ce?
Un vis dement se priveste
Intr-o oglindire stearpa
Ce nu vrea,dar nu vrea
Nu vrea, nu vrea, sau
Cred ca nu poate sa
I se-arate.
Sa urli intr-o lacrima
Sa plangi intr-n vis
Si lacrima e cea mai arzatoare
Caci e cea a Singuratatii
Si nimeni nu o va sti
Si nimeni nu te va sti
Sau poate…
Inima de lup isi urla bestia
Si-si plange animalul
Intr-o intrebare neterminata
Infinitul isi varsa furia
Intr-o litera din nimic
Dar nu-i va fi de-ajuns
Sau poate…?
Tu vei urla
Sau te vei varsa
Dar iti va fi oare de ajuns
In intrebarea
Terminata?
Ajutati-ma sa impachetez
Timpul ce n-a vrut
Sa-mi fie prieten
Ajutati-ma sa-i rad
In spate caci fata
i-a fost taiata
de un ceasornic.
Jongleria paranoica a furiei
Se revarsa intr-o creatie ratata
Iar masina de laudat a murit
Si-a ramas doar rebelul
Ce nu va ingenunchea
Decat in victoria mortii.
Tristul vis s-a destramat
Intr-o adiere lina
A unei amintiri fericite
Amintirea fericita
A cucerit durerea
Si-a ingropat-o
In eternitate
Cea mai vesnica cutie - Uitarea
A redevenit regina.
O mare nesfarsita de tristete
Scalda poalele unui etern castel de granit
O lacrima cade in mare si
Devine marea
O bucatica de granit cade in mare si
Devine infinit.
Cutia unei Pandore fericite
mi-a adus bucurie
si mi-a intinat zambetul
Uit-o, mi-a spus
Sau acoper-o,mi-a mai soptit
Si vino,vino,vino
Intr-un vis
In al meu vis
Si … mori.
Si lacrima nesfarsita
A mortii ca un portal
Cu val negru
Se usuca incet pe
Mirarea eterna
Reflectand viata.
Vei sti oare cand
Va trebui sa fii
Intr-o noua zi
Stinsa in focul ce
Moare in tine oricand?…
Viseaza ca nu esti
Visand ca esti
In timp ce nu esti
Dar esti
Nestiind ce esti…
Existenta infinita,
Captiva in finit,
Incarcerata in putrezit
Nu voi decat sfarsit
Dar crezi ca poti,
De vrei sa stii?
Nu poti, nu crezi, nu vrei
Iar si iar si iar si iar si iar
Pana maine,
pana in ieri-ul
Lui niciodata, si natura nu
Ma mai suporta si ma
Varsa din
nimic in furia
Infinitului ce te cauta si
Te va gasi
Nu pot decat sa fug de mine
In recea
anticamera a raiului
Ce n-a refuzat, ce n-ai rugat
Ce n-a plecat…
Ma cauta intunericul
Dar crezi ca poti,
De vrei sa stii?
Nu poti, nu crezi, nu vrei
Iar si iar si iar si iar si iar
Pana maine, pana in ieri-ul
Lui niciodata, si natura nu
Ma mai rabda, nu
Ma mai suporta si ma
Varsa din nimic in furia
Infinitului ce te cauta si
Te va gasi
Nu pot decat sa fug de mine
In recea anticamera a raiului
Ce n-a refuzat, ce n-ai rugat
Ce n-a plecat…
Ma cauta intunericul
HOME > LITERATURA > POEZIE IN SUS