Am despicat
un fir de iarba,
In 1999 de firicele.
Am gasit la firul nr. 1
Ziua nasterii,
Si am gasit,
la firul 1998 ziua
fericirii,
iar la 1999
cea a iubirii.
M-am oprit.
Pentru ca nu vreau
sa aflu mai mult.
Oare unde era
moartea sufletului
meu?
O clipa,
O ora,
sau un eu,
Toate se scurg
ca nisipul
din clepsidra.
Doar doua fiinte
raman,
pe-un taram
unde nu exista
Timp.
Ei se iubesc...
Ce mai conteaza
Timpul?
NEGRU...
Scriu
negru pe alb
Un vers negru
pe un caiet negru.
Vin
dintr-o lume neagra
unde totu-i negru.
Viata e neagra,
e plina de ura
Plec.
Intr-o lume mai neagra.
Intr-un intuneric mai negru
Intr-o lume unde toti
Vom ajunge o data.
Totul e negru...
Un singur fir alb mai ramane:
O foaie cu un vers negru.
Cand clopotele bat
miezul noptii
Sa stii ca te astept
Intinsa-n pat
Cu o mantie argintie
trasa pe piept,
Sa stii ca te astept
Cand vei veni
Sa nu stingi lumanarea
ci sa ma trezesti
dandu-mi sarutarea
plina de dor si de iubire.
Sa-mi tragi usor
asternutul de pe trupul gol,
sa ma privesti
pana cand privirea ta
o sa ma arda.
Cenusa adun-o
Si du-o departe,
arunc-o-n valurile marii
Si-n fiecare miez de noapte
Sa vii sa-mi vezi trupul gol plutind pe ape.
Si daca...
o lopata de pamant
probabil o sa cada peste mine
Nu voi uita ce-am fost, ce sunt
Si ma voi gandi la tine
Si daca...
dac-un strop de ploaie
imi va uda obrazul
El imi va spala-n siroaie
amarul si necazul.
Dar daca se va intampla
Sa mor acum
Atinsa-ncet de mana ta,
Te voi lua cu mine pe acelasi drum
Sa-ti promit...
Voi fi numai a ta!
Pe-o sfera pluteam
printre nori
cautam
noi valori.
Acolo, in locul lor de sus
unde de mii de ani sau
de lume, de adevar
ca sa traiasca-n cer.
Pe-o sfera pluteau
printre nori
Visam
Sa fiu printre valori
Visam...
si sfera a cazut
Pe frumosul,
Dar paganul
PAMANT.
ESEU (INCURSIUNE IN LITERATURA)
As vrea sa colindam impreuna
locurile de la Hanul Ancutei,
Sau sa traim
Intiia noapte de dragoste si
Ultima de razboi;
Sa-mi oferi
O Lalea neagra,
si sa-mi culegi flori de colt.
Eu, tu si iubirea noastra
sa fim,
Cei trei muschetari,
iar nunta s-o avem
la Manastirea din Parma.
Stiu ca viata e o imbinare
de Rosu si Negru,
Ca a nu iubi este
O Crima,
iar a nu fi iubit e
O Pedeapsa.
Asa ca-ti spun:
Toate panzele sus!
Hai sa indepartam
Panza de paianjen din
fata noastra,
Si sa spunem ca ne iubim
Ca Romeo si Julieta.
Si ca intre noi nu e Razboi,
Ci numai ,,pace"
Si ca voi fi a ta
Si atunci cand voi fi
Femeie la 30 de ani.
Seva din mine se prelinge incet,
Puterea imi scade,
Simt ca ma-nec
In lacul de lacrimi varsate-n zadar.
Plang pentru tine, as vrea sa fiu cu tine iar.
Timpul istovit de durere
E ca un bulgare de sare,
Din cauza sagetii ce m-a ranit
Ce a strapuns ca un fulger de ger
In inima mea pana acuma de fier.
Degeaba inima mea de aur, de roze
Totul e acum scrum, sunt vise
Vise ce-mi fac viata apasatoare
Nu mai e-n sufletul meu alinare
Alinarea mea esti tu, iubite,
Fugar pe cai rataceste
Prin lumea asta, prin amintire,
Fugi de marea iubire.
Anii trec in zadar
Si noi nu realizam
Ca viata noastra lor le-o datoram.
Si-au distrus cu noi nervii
Au albit de-atata griji si nevoi
Dar tot ce-au facut
Au facut pentru noi.
Nu s-au gandit la soarta lor
Ci a copiilor.
Tot ce asteapta de la noi
E multumire si rasplata.
Acum sunt batrani si garboviti de soarta
Mai ies din cand in cand la poarta
Sa vada de nu vin: un fecior si-o fata...
Ne-asteapta cu inima indurerata
Nu stiu cand mor si vor sa ne mai vada o data,
Sa ne spuna cat de mult ne iubesc
Si cat de mult ne pretuiesc.
Sa mergem deci sa-i vedem
Sa-i mangaiem si sa le-alinam suferinta
Sa le facem mai usoara batranetea.
Sa nu-i uitam!
Va rog sa nu-i uitati!
Va rog o mana de ajutor sa le dati
Atunci cand va cer sau nu va cer,
Ajutati-i sa-si croiasca un drum catre cer.
FARA CUVINTE...
Plutesc pe un nor,
Si de-acolo de sus
vad lumea din zbor,
ca Zeus.
E mica si rea,
dar e lumea mea.
Din nori au cazut
stropi.
Au spalat rautatea
au alungat nefericirea,
acum pot si eu sa cobor,
dar norul nu ma lasa...
Mai are o misiune,
sa-mi aduca iubitul langa mine.
Sa vada si el lumea de sus
ca Zeus.
Apoi cu ingerii din Cer,
vom cobori pe Pamantul
Efemer.
O masa rotunda
Pe ea-i o lumanare
Lumina-si raspandeste intr-o sarmana odaie
Se stinge incet, tot mai incet
Se topeste, dispare...
E intuneric in mica odaie
Pe masa rotunda se vede
Doar a lunii bataie,
Dar si ea se ascunde usor,
dupa un nor.
Se topeste, dispare...
La masa rotunda ramane doar ea
Cea care-si marturiseste dragostea
Ramane privind in pamant,
E framantata de-un amarnic gand
Dar vai! ce se intampla?
Fata a disparut si ea in noapte,
A plecat sa te caute,
Dar nu te-a gasit...
Si ce e mai trist, nici n-a mai venit.
Masa rotunda a ramas in odaie
Invaluita-n intuneric si asteptare.
S-au stins, toate s-au stins
Un lucru insa ramane neatins
Dragostea ei pentru tine,
Dragostea ta pentru mine.
Spatiul acesta infinit
e un spatiu
plin de viata.
E viata aici
e viata acolo,
pana si picaturile de ploaie
sunt insufletite.
Ele cad pe Pamantul fierbinte
pentru a da viata.
Din ele si prin ele
traim.
Si lacrima ce-mi curge-ncet
pe obraz
e o forma de ,,viata",
dar e o viata amara
din ea si prin ea
se exprima suferinta.
Dar totul are un sfarsit
Si ploaia, si lacrima,
Si noi si viata.
Din clipa-n care ne-am nascut
Am fost ,,condamnati" la moarte.
Si ce e mai dureros
decat sa vezi cum moare tot
Si sa stai sa-ti astepti
sfarsitul sau sa lupti
Pentru viata vesnica.
Stau
Si beau.
Ce beau...?
O tarie.
sa uit de datorie.
O bere,
sa am o mangaiere.
Si mai ce...?
,,Beau" zilnic sute de minciuni,
poate-asa vom fi mai buni,
Beau pahare de neadevar,
poate-asa ne-o fi
mai usor
in 2000.
In jurul sticlei se-nvarte
un gandac.
e beat si el
De-atata saracie.
E-anemic si slab
ca-ntreaga Romanie,
dar vrea sa bea,
sa-mi tina de urat
Si sa ne amintim de
vremurile bune din trecut
cand el se ospata din
branza de pe masa
sau din painea din cuptor,
iar eu il urmaream
ca sa-1 omor (satul).
Acum sarmanul a murit,
Flamand si-un pic pilit.
HOME > LITERATURA
> POEZIE