- Sunetul se frânge
In marginea
tristetii noastre
cânta o
vioară.
Lacrima
crucificată în
corzile ei
îmi răneste
mâna.
Sunetul se
frânge si
noaptea
înstăpâneste
tăcerea.
- ...si floarea de cires
între noi
iarba strivită de
ploi
si floarea de
cires
în palma ta
aspră.
- ***
Mă doare încă
urma
întârziată în fiinta
mea
Si ma adun în
mine
Când rupi din
amintire
îmbrătisarea.
- *** (pentru Andra)
Trăiesti în
fiecare
anotimp din
inima
mea.
- Dublă identitate
Aseară
am aprins pe cer
o stea
si am plecat să
te caut.
Nu stiam
că trăiai ascuns
în mine.
- Zbor întrerupt
O pasăre
s-a izbit de
tâmpla mea
frângându-si
zborul.
Clipa sovăitoare
naste altă
chemare!
In urma ei,
un drura
rătăcit si
tâmpla rănită.
- *** (pentru Iulia)
Incă un popas si
un rămas
Clipei ce trece
dinspre
ieri
spre
azi
si
mai departe
in
mâine!
- Si ninge...
Noaptea te simt aproape.
Intunericul strică urma zilelor,
pierzându-le într-un calendar.
In prag ti-am lăsat un om de zăpadă.
Si ninge...
- Curcubeul rănit
Inima
speriată se
zbate în
ochii stinsi.
Atât de
tânăr
zborul se
frânge!
Pe cerul
nostru
curcubeul rănit.
- Si iar...
Si iar m-a
ademenit
vorba înselătoare.
Pe stradă
ochiul adună
priviri frivole.
- Eroare medicală
Dintr-o eroare medicală, o picătură de sânge străin, mi-a pătruns prin vene în trup. De atunci, nu mai sunt singură. Seara te simt cum adormi în bratele mele, pe care le las să amortească de teamă să nu te trezesc, iar dimineata te caut să bem împreună cafeaua.
Pe stradă trecătorii mă privesc cu tristete, auzindu-mă cum vorbesc cu mine.
Inspre seară, obositi ne asezăm în jurul cestii de ceai pe care îl sorbim în tăcere si asteptăm noaptea să ne adune.
Si asa trec anotimpuri pe lângă noi, fară să ne fi văzut, fară să ne fi spus vreodată pe nume.
Mă doare întrebarea:
Când voi pleca vei veni cu mine?
- Târziu în inima mea
Nu mai stiam
nimic
despre tine!
Oare ai uitat de
noi?
Si în rugăciunea de
seară
îti mai amintesti de
mine?
Intr-o zi
aveam să aud un colind...
târziu în inima
mea.
- Când iarna.
In gânduri
înfloreste
teiul
când iarna
îmi dă
târcoale.
Si inima
captivă în
trupul
înzăpezit.
- Veniti la Mine...
De ce îngădui
Doamne
atâta gri din
cerul Tău să
cadă?
Mâna se teme să
adune
lacrima din
ochiul Fecioarei.
Genunchiul răneste
lemnul care
Te-a răstignit.
- *** (mamei mele)
Intre început si
sfârsit
Străbatem drumul.
Intre viată si
moarte
Amăgim clipa.
- ***
Apocaliptic se
deschide
cerul.
Si eu nu te zăresc.
- ***
Când ne-am
întâlnit
Am sădit un
copac
Dar el a
crescut
între noi.
- Toamna
(doamnei Florica Mihala)
Nopti cu brumă
coboară
peste noi.
Drumurile se
pustiesc.
La geamul tău
zăresc
lumină.
îti multumesc
că mă
astepti.
- Muntele
Inalt creste
muntele în
noi,
Rănind cerul
stelele
picură lumina
in
ochiul înnoptat.
- Amnezie
Mi-am uitat
numele într-o
iubire
care nu era
a noastră.
- Concerti grossi
Porti pe chip
zâmbet străin
si în trup
îmbrătisarea
mea.
Rătăcind printre
visele noastre
ascultăm
Arcangelo Corelli
Concerti grossi.
- ***
Cerul
izbăvit prin
furtună
adoarme obosit
precum
pânza unui
tablou în
asteptarea
culorii.
- Intr-o cească de cafea
Astă noapte am avut un vis ciudat:
Stăteam la o cafea cu viata mea. Cu vorba tihnită mi-a cerut ceasca si privind înlăuntrul ei, mi-a spus:
Am fost bună cu tine, dăruindu-ti iubire si nechibzuită am fost, lăsându-te s-o risipesti. Ti-am dat aripi, ca zborul să-l cunosti, dar cer prea înalt ai ales...
Mângâierea ta m-a trezit si un aprig dor de viată m-a cuprins.
- Cu Miana
Amintirea,
cicatrice în mine.
Când se
schimbă vremea,
doare.
- ***
In vorbele mele
înveti să te
alinti.
Si în bratele tandre
începi să mă
minti.
Dar pentru ochii
care-mi
zâmbesc
Te iert în
fiecare zi.
- Timpul creste...
Mă strânge tot
mai tare
Cărarea.
In marginea ei
Timpul creste
Uitarea.
- Vinovat sărutul
Singur
sub cerul tăcut
puiul de pasăre se
teme să
deschidă ochii.
Unde-i mama?
In noapte
strânge sub
aripioare
zâmbetul ei.
Târziu, pe
fruntea lui
vinovat sărutul.
- Vreau sa stii...
(fiului meu)
Când vorba
nu se va
rosti
Ultima bătaie a
inimii
va fi
darul meu pentru
tine.