Topic: Emotii si clipe
"Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare. Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi..." (Pablo Neruda, poet si om politic chilian, laureat al premiului Nobel pentru literatura in 1971).
Viata este, ce-i drept, o petrecere la care avem impresia ca am ajuns neinvitati. Prea tarziu ne dam seama ca este cea mai tare petrecere de care puteam avea vreodata parte. "Hell of a party", cum ar spune americanii. Numai ca, la un moment dat, scopul nostru la aceasta petrecere a fost atins si trebuie sa plecam. Care parte din noi refuza sa plece? Care este ultima picatura de viata din noi care moare?
Potrivit studiilor si imaginandu-ne ca nu exista reincarnare, moartea pamanteana intervine atunci cand sufletul se desprinde de corp. Sufletul omului este ceea ce reprezinta o fiinta omeneasca din momentul in care s-a nascut si pana a murit. Din toate sertarele sufletului, pline cu felii de viata, in care stau emotiile, lacrimile, cu sentimente si planuri, cu trairi de moment si amintiri, cu stari proaste si sunete de chitara, care paseste ultimul pe drumul fara intoarcere?
Oamenii vor sa creada ca in momentul mortii, "doamna care cumpara o scara spre Rai", cum spun cei de la Led Zeppelin, este regizorul unui film alb negru ce da viata celor mai intense trairi, deciziilor cruciale pe care le-am luat, efectele lor, depanand un fir ce trebuie sa fie taiat odata cu finalul filmului.
Moartea clinica
Unii oameni au parte, pe langa filmul final, si de o repetitie: moartea clinica, care este starea organismului in conditiile opririi complete a circulatiei respiratiei si activitatii functionale a creierului. Durata mortii clinice esre intre 3 si 5 minute, iar in cazul hipotermiei durata poate ajunge chiar si la doua ore. Spre deosebire de moartea adevarata, moartea clinica este o stare reversibila daca se actioneaza la timp.
In starea de moarte clinica, bolnavul este inconstient, are tegumentele cenusii, nuanta cianotica, extremitatile reci, iar reflexul cornean absent. Este absent pulsul la artera carotida si zgomotele cardiace nu se asculta.Respiratia este fie absenta, de de tip agonal.
In general, sansele de supravietuire scad enorm daca resuscitarea respiratorie si cerebrala deurgenta (de baza) nu au fosy facute dupa 4-5 minute de la declansarea stopului cardiac. Prognosticul este bun la pacientii fara suferinta cardiace sau cu suferinte cardiace de severitate medie si este rezervat la pacientii cu infarct miocardic complicat (anevrism ventricular, insuficienta cardiaca), care au tendinta la recidiva. In 8-31% din cazuri, resuscitarea respiratorie si cerebrala a fost facut cu succes.
Povesti din moarte clinica
Toata lumea a auzit expresia "lumina de la capatul tunelului". Ea isi are originea in experientele unor oameni care declara ca au murit, dar au revenit in lumea celor vii. Descrierile lumii "de dincolo", facute de cei care s-au aflat in moarte clinica uimesc, sperie sau dau nastere unor critici vehemente.
Moartea clinica survine in momentul in care bataile inimii si respiratia se opresc. Persoana poate fi resuscitata timp de maxim 45 de minute, dupa aceasta perioada de timp fiind constatat decesul. Dupa aproximativ 10 minute creierul incepe sa se deterioreze din cauza lipsei de oxigen.
Foarte multe persoane care s-au aflat in moare clinica povestesc experientele prin care au trecut cat timp inima lor a incetat sa mai bata. Aceste descrieri au primit numele de "near death experience" (experiente aproape de moarte sau NDE) si au aparut intr-un numar foarte mare de la inventia tehnicilor de resuscitare.
Se aproximeaza ca opt milioane de americani au avut astfel de experiente, cat timp se aflau in moarte clinica. Decrierile au, in majoritatea cazurilor, un numitor comun: trecerea printr-un tunel la capatul caruia se afla o lumina. Alte persoane povestesc felul in care si-au vazut propriul corp, de la inaltime, ca si cum ar fi stat deasupra lui, si au dat descrieri detaliate ale felului in care medicii au efectuat resuscitarea.
Multe persoane vad in povestirile celor care s-au aflat in moarte clinica drept o dovada incontestabila a existentei spiritului uman si ale vietii de dupa moarte. Faptul ca unii povestesc intalniri cu fiinte luminoase care li s-au adresat si le-au ordonat sa se intoarca, ofera argumente in favoarea existentei lui Dumnezeu, pentru credinciosi.
Scepticii considera ca declaratiile celor aflati la un pas de moarte sunt doar halucinatii cauzate de distrugerea treptata a celulelor creierului.
Altii sustin ca cei care povestesc despre tunel sau lumini sunt pur si simplu influentati de faptul ca exista milioane de astfel de descrieri si doresc sa obtina atentie si compasiune. S-a stabilit ca persoanele care au trecut prin moartea clinica sunt profund afectate si vorbesc despre felul in care doresc sa-si traiasca viata mai bine, sa se bucure de fiecare moment sau sa faca toate lucrurile pe care nu le-au putut face pana in acel moment.
Multi atribuie schimbarile la nivelul perceptiei asupra vietii faptului ca oamenii devin mai constienti ca vor muri la un moment dat, iar acest lucru ii sperie. Caracteristicile NDE sunt de domeniul psihologiei, fiziologiei si transcedentalului. Aceste trasaturi se succed intr-o ordine precisa, dupa cum declara cei care s-au aflat in moarte clinica.
Persoana realizeaza ca a murit, simte ca pluteste, vede clar spatiul in care se afla, apoi se simte calma si relaxata. Apoi, ceea ce multi numesc "spirit" este cuprins de o stare de iubire si pace, iar persoana simte ca se misca in sus, printr-un tunel stramt.
Unii povestesc ca la capatul tunelului si-au intalnit rudele moarte sau ca acestea au venit sa le ghideze pe parcursul calatoriei. Altii spun ca s-au intalnit cu o fiinta "din lumina", posibil o zeitate sau o entitate spirituala superioara. Unii povestesc ca au ajuns la un hotar de unde au simtit ca se intorc in propriul corp sau chiar li s-a ordonat sa faca acest lucru.
Potrivit medicilor, descrierile sunt cauzate de eliberarea in corp a unor substante imediat dupa oprirea batailor inimii. Acestei teorii i se opun mii de oameni care se declara convinsi ca au vazut "viata de dupa moarte". "Cat timp nu am fost constient, m-am trezit, departe de corpul meu intr-un intuneric deplin. Acel intuneric era infinit, dar avea o culoare pe care nu o pot descrie, avea densitate, dar era foarte clar.
Puteam sa vad in toate directiile si sa ma misc unde doream la orie viteza vroiam. Desi nu aveam corp, puteam vedea ca si cum as fi avut ochi, dar nu trebuia sa respir. Am simtit o pace deplina, dragoste si fericire. In departare am vazut o lumina, ca o usa. Nu m-am dus catre lumina, caci nu am simtit nevoia", este povestea unui om aflat in moarte clinica.
Un alt barbat povesteste cum arata tunelul. "Nu o sa incerc sa descriu culorile superbe si vii, sentimentul de pace, de impacare, de comfort. Tunelul era larg si era rotund si moale. Avea o culoare albastra, era cald, linistitor. Am inceput sa ma misc inainte si am inceput sa vad intamplari proiectate pe laturi, care ma invaluiau. Am inceput sa simt o legatura cu aceste intamplari si mi-am dat seama ca erau din viata mea, amintirile mele si evenimente pe care aveam sa le inteleg si sa le traiesc pe viitor".
Argumentele legate de aceste experiente sunt numeroase din ambele parti. Scepticii pot aduce explicatii medicale, dar nu pot argumenta motivul pentru care unii au descris tot ce li s-a intamplat in spital din clipa in care inima li s-a oprit. Pe de alta parte, cei care au "trecut pe partea cealalta" nu pot demonstra veridicitatea afirmat iilor lor, dar au ca dovada numarul mare de astfel de descrieri.
Ocultismul si ultimul sentiment care paraseste corpul
Pe de alta parte, din stiintele oculte aflam ca daca intregul organism ar avea aceeasi organizare ca si capul nostru, ar trebui sa murim continuu. Noi traim numai prin ceea ce este forta vitala in restul organismului nostru si este permanent trimis spre cap. Fortele prin care, in final, murim, actioneaza in capul nostru, sunt cantonate aici. Capul este o entitate care moare continuu, este o dezvoltare retrograda. Din aceasta cauza, in cap isi poate afla evolutia si spiritual-sufletescul.
O teorie oculta spune ca in cap se afla un gol, care este continuu distrus si unde patrund sufletul si spiritul. Noi purtam, prin cap, sufletul si spiritul, deoarece el se afla deja intr-o dezvoltare care omoara. Aceasta inseamna ca in capul nostru murim continuu. Elementul vointei care apartine gandirii noastre se afla in capul nostru. Dar acest element volitional este un motor, un impuls continuu spre moarte, pentru a invinge materia.
Cand murim cu adevarat, intervine vointa. In timp ce corpul este redat pamantului se continua, prin intregul nostru corp terestru apartinand acum lumii fizice, ceea ce pana la moartea noastra, incepand de la nastere, se petrece in capul nostru. Aici se desfasoara procesul care are loc cand, prin incinerare sau putrezire, oamenii sunt redati pamantului, numai ca el este continuu improspatat si franat prin ceea ce urca din restul organismului, unde se continua ceea ce omul face intre nastere si moarte prin intermediul organismului.
Procesul se continua in pamant: el gandeste dupa acelasi principiu cu care omul gandeste cu capul sau omenesc, prin faptul ca se dizolva in el, prin faptul ca in pamant sunt coborate cadavre. Deoarece trecem prin poarta mortii, noi transmitem in pamantul fizic, prin cadavrul nostru care se dizolva, un proces pe care intre nastere si moarte il confirmam in beneficiul nostru.
Ce exista in capul nostru ca evolutie distructiva este continuarea a ce era prezent inainte de nastere, respectiv inainte de conceptie.
Descompunerea incepe abia o data cu nasterea: acum primim capul, mai inainte nu a existat distrugere. Ce exista in capul nostru si prin care intram in relatii cu ceilalti oameni, cu natura exterioara, este continuarea a ceea ce traieste in lumile spirituale, inainte de a patrunde in corpul fizic. Daca putem sa intelegem in mod temeinic acest fapt, ajungem sa vedem cum intervin fortele din lumea spirituala in aceasta lume fizica. Cel mai bine intuim aceste lucruri daca nu le luam in considerare in abstracto, ci in concreto.
Fortele pe care un om le dezvolta se implica, postmortem, in ceea ce se intampla pe Pamant foarte curand dupa trecerea prin poarta mortii. Un exmplu puternic in acest sens sunt scriitorii, pictorii, oamenii politici, folosofii, muzicienii care lasa ceva in urma lor incat influenteaza in continuare viata pamanteana.
Cine moare?
Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...
Surse:
Revista "Stiinte oculte"
Reuters
Journal of Health Science
accident prone