Mood:  bright

Apendicele este o mica prelungire a tubului intestinal caruia nu i s-a descoperit pana acum un rol functional. De-a lungul timpului s-a considerat ca apendicele este complet inutil acesta fiind doar o ramasita a evolutiei. In caz de apendicita (inflamarea apendicelui) acesta

este indepartat pe cale chirurgicala fara ca pacientii sa resimta lipsa acestuia.

O echipa de medici chirurgi si imunologi de la Duke University Medical School au publicat un studiu in Journal of Theoretical Biology in care dezvolta o teorie conform careia scopul apendicelui ar fi acela de a proteja bacteriile ce populeaza sistemul digestiv uman si care au un rol esential in procesul de digestie.

Apendicele functioneaza ca un adapost pentru bacteriile din sistemul digestiv uman

Boli ca holera sau dizenteria amoebica pot decima populatia de bacterii utile din sistemul digestiv uman iar in acest caz rolul apendicelui ar fi de a restabili echilibrul functionand ca o protectie pentru acestea. Apendicele ar functiona ca o fabrica de bacterii asigurand repopularea florei intestinale.

Mood:  energetic

  sistemul osos

Oasele sunt organe dure si rezistente, care sustin greutatea corpului si constituie locul de insertie pentru muschii scheletici. Ele au rol de protectie al unor organe vitale, cum ar fi encefalul, adapostit în cutia
craniana, maduva spinarii protejata de canalul vertebral, inima si plamânii de cutia toracica. Oasele participa activ la metabolismul  mineral, fiind rezervoare dinamice de elemente esentiale (calciu, fosfor, magneziu, sodiu), pe care le elibereaza în sânge atunci când sunt
necesare organismului. Oasele au rol activ si în hematopoieza, respectiv în formarea elementelor figurate ale sângelu

Clasificarea oaselor.
Dupa forma lor, oasele se clasifica în: oase lungi (predominalungimea), oase late (predomina latimea), oase scurte si oase de forma neregulata. Oasele sesamoide, care se dezvolta în tendoane (rotula),
sunt un tip special de oase scurte .

 Un os lung este format din urmatoarele partii: corpul sau diafiza si
doua capete, numite epifize. Între diafiza si epifiza se interpune
metafiza, care la oasele tinere reprezinta cartilajul de crestere în
lungime. Încheierea cresterii se face în jurul vârstei de 25 de ani, când
cartilajele diafizo-epifizare sunt înlocuite de os si epifizele se sudeazala diafiza.
În interiorul diafizei se gaseste canalul medular, care contine la adult
maduva osoasa galbena. La nivelul epifizelor se gaseste maduva
rosie, unde se formeaza elementele figurate ale sângelui.

Structura oaselor
La suprafata oaselor se gaseste o membrana conjunctiva numita periost. Periostul este constituit din doua straturi:
periostul fibros pe care se insera muschii si periostul osteogen prin care se face cresterea în grosime a oaselor
precum si vindecarea fracturilor.
Oasele sunt constituite din tesut osos, o varietate de tesut conjunctiv,
format din doua componente principale: celulele osoase si matricea
extracelulara, impregnata cu saruri de calciu (în special fosfat de calciu
si carbonat de calciu), care îi confera duritate si rezistenta.
Celulele osoase sunt de trei tipuri: osteoblaste (celule tinere),
osteocite (celule adulte) si osteoclaste.
• Osteoblastele si osteocitele sunt celule formatoare de os în
perioadele de crestere si în procesele de reparare si regenerare
osoasa.
• Osteoclastele sunt celule distrugatoare de os, fiind implicate în
procese de resorbtie osoasa.

     Tesutul osos
Toate tipurile de oase sunt formate din doua varietati de tesut osos:
Tesut osos compact si tesut osos spongios.
a) Tesutul osos compact se gaseste în diafiza oaselor lungi, la nivelul stratul extern
al epifizelor si la suprafata oaselor late si scurte.
Tesutul osos compact (Figura 2.2) este format din structuri cilindrice
microscopice, numite osteoane sau sisteme Havers.
Fiecare osteon prezinta un canal central în care se gasesc vase de
sânge, terminatii nervoase libere si tesut conjunctiv lax. În jurul
canalului central sunt dispuse lamele osoase concentrice. La nivelul
acestora se gasesc mici cavitati numite lacune sau osteoplaste, care
adapostesc ostecitele. Lacunele sunt interconectate între ele prin
canalicule fine, care permit libera circulatia a substantelor nutritive între
osteocitele unui osteon.
S̀i osteoanele sunt interconectate prin canale orizontale, numite
canalele Volkmann, prin care patrund în masa osoasa vasele de sânge
Si terminatiile nervoase de la nivelul periostului, dând osului caracter de
organ viu.

b) Tesutul osos spongios se gaseste în epifizele oaselor lungi Si în interiorul oaselor late si scurte.
Este format din lamele osoase, numite trabecule, care delimiteaza mici
cavitatii osoase, areolele (Figura 2.2). În areole se gasestte maduva
rosie hematogena, iar în grosimea trabeculelor sunt adapostite
osteocitele.