Email: pulsul@netcom.caEste un fapt istoric unic, scris cu sânge, dăltuit în piatră, consemnat în cronici si mereu viu în sufletele nostre: mostenim dreapta credintă din leagănul copilăriei neamului românesc. A fost voia lui Dumnezeu ca poporul nostru, născut în bogta vatră carpatină, să primească acest Har chiar în ziua zămislirii sale. În vâltoarea migratiilor asiatice si a miilor de bătălii pentru existenta neamului nostru, numai credinta străbună a reeditat mereu fenomenul învierii noastre. Faimoasa "descriere a Moldovei ", opera istorică a ilustrului voievod român Dimitrie Cantemir (1673-1723), aduce mărturii istorice care confirmă acest ade4văr: rădăcinile Ortodoxiei noastre sunt înfipte în adâncul istoriei, până în primele veacuri crestine. Spre sfârsitul Secolului I, au venit primii crestini în zona dunăreană. Odată cu legiunea a V-a Macedonica, adusă de Romani din palestina la Troesmis, în Dobrogea de azi, a fost adusă si populatie civilă. Multi din acesti colonisti au fost crestini ai primei Biserici din Ierusalim (50 A. D.). Unii văzuseră pe Sfintii Apostoli si aveau cele mai autentice mărturii asupra începuturilor crestinismului. Persecutiile crestinilor încep în Dacia si în sudul Dunării, sub împăratul decius (250). La 7 Martie 304, Efrem, episcop de Tomis (Constanta astăzi) a murit ca martir. În jurul anului 320 este martirizat, în acelasi oras, episcopul Tit împreună cu 65 de crestini. În timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337), a început să fie recunoscut cultul public al religiei crestine în Dacia (România de azi). La Sindonul de la Sardica (347), sub împăratul Constans, au participat episcopii celor două Dacii. În Dobrogea, sub împăratul Valens (364-378) se găseste un episcop cu numele Bretonian, care în anul 366 păstorea mai mult de 14 biserici: în Tomis, era episcop Gherontius, care a luat parte la Sinadonul al II-lea Ecumenic. Iată numai câteva date care oglindesc vechimea crestinismului pe meleagurile plămădirii neamului românesc. Ele atestă autenticitatea credintei noastre. Biserica Ortodoxă Română este zidită pe sângele martirilor. Sfântul Nichita, Sava Gotul, Efrem, Tit, si altii sunt nume cunoscute si grăitoare în acest sens. Ei au crezut în "Înviere". Ei au rămas ne4muritori. Datoria noastră a celor din coloniile românesti de peste hotare este să păstrăm nealterat crezul celor ce ne-au făurit români si crestini din nastere, si să-l lăsăm mostenire urmasilor nostri.
Părintele Nicolae
Email: pulsul@netcom.ca