In amurgul unei seri
Stateam asa, lungita-n pat
Mi-amintesc, parc-a fost ieri
Sa va zic cum s-antamplat…
Eram la munte-ntr-o odaie,
Cu fruntea mai aproape de cer,
Casa veche, din pamant, cu paie,
Intre munti, ca un tacut strajer.
Ma gandeam la ale mele
Cu privirea in tavan,
El ma despartea de stele
Si oftam..asa, in van.
In suflet purtam povara
Vietii ce-mi parea desarta,
Se lasa tacuta, seara
Inc-o zi sa o desparta.
Dintr-o data simt ca zbor
Doar trupul statea in pat
Iara eu plutesc usor
Peste case, peste sat.
Nu visam, doar ma miram,
Si gandeam ca gata, mor,
Ca un fulg ma inaltam,
Ceva ma tragea usor…
M-am uitat in jos, la toate
Au ramas la locul lor
Eu, statea in pat, pe spate
Si tot eu eram in zbor!
Mi-am zis, asta este Moartea!
Dar sa mor asa, de-odata?
Atat mi-a fost mie partea?
Si-acum voi fi judecata?
Eram usoara si senina!
Cum poate n-am fost niciodata,
Nu ma temeam de ce-o sa vina
Desi urma o judecata….
Tot inaltandu-ma asa…
Ma umpleam de bucurie
Ba mai mult de-atat era
Fericirea cea mai vie!!!
Eu intrebam, eu raspundeam
Prezent si viitor mi-erau straine
Trecutul nici nu-l mai stiam
Sau nu era si mi-era bine!
Eram o pasare sau ce eram?
Dar cred ca pasarea e grea si ea
Poate doar un fulg eram
Muream , muream si nu-mi pasa!
Pentru ca alta viata s-a deschis
Acolo sus, dincolo de poarta
Zburand pe-aripa unui vis
Eram atat de vie, moarta.
(martie 2000)
