Inchid pleoapele si lumea o privesc,
Deschid apoi pleoapele brusc,
S-o-ntrezareasc!
Deschid pumnul sa scap de manie
Il inchid apoi, la fel de brusc
De bucurie!
Deschid gura sa-mi simt tacerea,
Si-o-nchid apoi, incet, la loc,
Rostindu-i durerea!
Orbecai, sunt mute toate,
Si tampla-mi oboseste-n coate,
Contemplu inca, majestate!
De voi iesi din templu, nu voi sti.
Doar umbra mea, eu n-oi mai fi,
La ceasu-acela dintr-o zi.
(17 februarie 2000)
