Mi-e foame…
Mi-e foame de viata, caldura si soare
Mi-e foame de doruri,
Mi-e foame pana cand gandul ma doare!
Mi-e sete…
Mi-e sete de suflet, de tot ce e sfant
Mi-e sete de visare
Mi-e sete sa zbor, dar merg pe pamant.
Mi-e rau…
Mi-e rau ca ma doare,ca sunt, ca nu sunt..
Mie-rau ca nu stiu
Mi-e rau..unde-i bine? si-i rau aici, pe pamant!
Am venit din pamant…
Peste ce nu mai sunt, calc acum
Vie, peste-a sa nefiinta,
De-ar fi macar o fantana pe drum!
Paradoxul e ca simt, ca stiu
Genetic o stiu si-o simt, ca ma doare
Mi se cere din trupu-mi de lut,
Sa-'nvat a zbura, culmea, pe picioare!
Fantanile mai seaca,
Pamantul ,se usuca,
Si chiar ca-mi vine iarasi
Asa..un dor, de duca.
(3 noiembrie 1999)
