Stai! Unde gonesti asa? Opreste-te, stai un pic pe bancutza si trage-ti sufletul! Viata nu e o
cursa nebuneasca decat daca te lasi prins in  nebunia asta.
        Cred ca ar trebui sa ai mai multa grija de tine. De cand nu te-ai mai intalnit cu sufletul
tau? Ai apucat sa te bucuri azi de zori?  Nu, n-aveai cum in goana ta  de dimineata. De primele
raze, de aerul proaspat al diminetii te-ai bucurat? De cate ori iesi din casa fara sa privesti
macar pe geam. Daca te-ai fi uitat, sigur ai fi vazut ce zori frumosi ti-au fost daruti. Am
auzit ca ciripea o pasarica la geamul tau, dar tu n-ai auzit-o. Ai dat radioul prea tare, ca de
obicei. Sa stii ca vrabiuta venise sa-ti ureze o zi buna!
        Ai mai primit un dar, inca o zi. Cati sunt cei carora le-a fost refuzat acest dar? Cati n–au
mai apucat sa vada zorii? Tot ce pare firesc si banal  acum, cand boala te dovedeste, capata
pretul cuvenit. Te-ai gandit vreodata ca sunt oameni care nu-si pot face cafeaua, nu se pot
imbraca, nu-si pot pieptana parul, nu-si mai pot incheia sireturile?  Te-ai gandit ca sunt
oameni care ar pleca bucurosi spre serviciu, dar nu-l au?
        Ai uitat sa te bucuri de lucrurile “marunte”. Si te-a apropiat asta mai mult de fericire? Asa
ca stai, trage-ti sufletul si gandeste-te daca drumul pe care mergi e cel bun…Cat din tine e suflet si cat trup? Ce vrea sufletul tau? Te-ai gandit? Vrea sufletul tau ce vrea si trupul? Nu crezi ca faci mai mult pentru trupul tau decat pentru suflet?
        Stai, nu te mai grabi asa! Incotro? Crezi ca rostul in viata e sa ALERGI? Sau sa MERGI pe
drumul bun?