E mai presus de un terestru vis
E altfel dacat a mai fost demult
E totul ingemanre de spirit
ador sa te simt, sa te-ascult.
Ne-am intalnit cumva in eter , undeva
Am trimis o chemare, aiurea, nicaieri
Ecoul a venit curand, promt, firesc
Ca o confirmare, ca totusi mai speri.
Ti-ai tirims mai intai ca solie
Sufletul sa afle un sunet, o veste
Sa-ti spuna daca, aici, cineva
Pe pamant nu exista ci este.
Hazard? paradox? da' de unde!
Era desigur aleasa si clipa in care
Ecoul va urma sunetul , fidel
sunt doar raspunsuri, fara intrebare!
Ce va sa fie este sau va fi! am spus.
De nu crezi, ce sa-ti fac? incerc...
Vei ntelege sper candva, atunci
Cand obosita, eu va trebui sa tac.
