Fac prinsoare cu o stea,
Iau martor vantul ce adie
Pun zalog durerea mea,
C-oi pleca in pribegie!
Dau o viata pentr-un an,
Dar sa fie-un an de vis,
Decat s-o traiesc in van,
Ca un muritor proscris.
Dar oare ce-am ucis?
Poate doar tipul uneori,
Da, l-am ucis, precis,
Din noapte pana-n zori.
Otrava zilei imi patrunde,
Cu-al sau pelin in sange…
Ii simt amarul orisiunde
Si-n piept ceva se frange…
Dau tot amarul care va sa vie
Pe-un an, nu vreau mai mult!
Si-apoi m-oi duce-n pribegie
De templul cerului s-ascult.
(23 februarie 2000)
