Observatii critice
asupra editiei a X-a a Farmacopeei Române
AUTORI:
PALICI IONUT FLORIN*
SZABADAI ZOLTÁN**
* UMF „Victor Babes” – Timisoara – Disciplina de Botanica Farmaceutica
**UMF „Victor Babes” – Timisoara - Disciplina de Controlul Analitic al Medicamentului
INTRODUCERE
Pentru întocmirea acestui material, am pornit de la premiza necesitatii în România a unor reglementari oficiale menite sa alinieze calitatea medicamentului românesc la standardele occidentale. Realizarea acestui deziderat impune acordarea unei atentii deosebite pe tot parcursul elaborarii normativelor care au aplicabilitate în acest domeniu.
Farmacopeea Româna editia a X-a, actualmente în vigoare, este evocata destul de frecvent ca un document de referinta în activitatea stiintifica din domeniul farmaceutic. Este important de adaugat ca, fiind mentionata într-o serie de legi si ordine, farmacopeea primeste o valoare juridica. Se poate adauga de asemenea faptul ca documentul sus-mentionat constituie material bibliografic pentru toate examenele destinate profesionistilor din domeniul farmaceutic.
Existenta în Farmacopeea Româna a unor formulari neclare, irelevante sau chiar eronate este de natura sa aduca prejudicii serioase asupra calitatii medicamentului si a actului farmaceutic din România, generând confuzie, incertitudine si lipsa de încredere. În masura în care Farmacopeea este un document de referinta în legislatia farmaceutica, carentele mentionate pot sa duca la aparitia unor situatii foarte grave. Trebuie adaugat si faptul ca o serie de paragrafe din Farmacopeea Româna sunt contestabile, de exemplu în eventualitatea formularii pentru un examen sau concurs a unor subiecte inspirate din acestea.
OBSERVATII
În capitolul „Introducere” al FR X se afirma ca “la alegerea monografiilor pentru FR X s-au avut în vedere (...) posibilitatile de introducere a acestora în farmacopee”. Nu se explica însa care ar fi natura acestor posibilitati.
Formularea “nu trebuie sa” folosita de nenumarate ori în FR X, conform lucrarii “DEX – Dictionarul explicativ al limbii române” înseamna “a nu fi nevoie sa”, “nu este necesar sa”, “a nu fi obligatoriu sa”. Cu alte cuvinte oridecâte ori autorii frazelor în cauza vor sa exprime o interdictie, prin alegerea gresita a unor expresii ei exprima lipsa unei obligativitati. De pilda, în monografia Aetherolea la alineatul “Metale grele”, în loc de expresia “nu trebuie sa dea reactia pentru metale grele” corect ar fi de pilda “se impune absenta reactiei pentru metale grele” sau “este obligatorie absenta reactiei pentru metale grele”. Aceeasi greseala se întâlneste, dupa cum am mentionat anterior, în numeroase monografii, cum ar fi, în ordine alfabetica: Alcoholum, Aluminii sulfas, Amfetamini sulfas, Aminophyllinum, Ammonii chloridum si enumerarea se poate prelungi practic pâna la ultimele monografii ale FR X. Acest fapt demonstreaza ca eroarea nu este întâmplatoare.
În monografia Cacao Oleum denumirea stiintifica a arborelui de cacao nu corespunde prevederilor Codului de Nomenclatura Botanica. Conform acestuia, numele specific se scrie cu litera mica, nu cu majuscula, cum apare în FR X.
O eroare deosebit de grava este reprezentata de formula de calcul a masei substantei izotonizante, din debutul monografiei Iniectabilia. În FR X aceasta formula figureaza astfel: