Din robia morţii, omul nu se poate salva pe sine prin puterile lui, nu se poate elibera de relele şi durerile intrate în lume şi în viaţa de aici prin silnicia tuturor păcatelor care copleşesc omenirea. Acest adevăr îl cunosc nemijlocit numai cei care se întorc cu sinceritate şi curaj la Hristos şi la Biserica Sa. Aici, în sfântul locaş, prin învăţătura lui Hristos, omul descoperă puterea de a învinge răul, acel rău care îi pricinuieşte neîncetat frică şi suferinţă – fie că acel rău se numeşte boală, dezlănţuirea stihiilor, ca inundaţiile, sau, în cele din urmă, moartea. Astfel, înainte de a cerceta dacă nu cumva răul s-a înrădăcinat chiar în adevăratul său chip, păcatul, mai întâi în sufletul său, omul se grăbeşte să-l atribuie celor aflate în afara lui, pe care le crede singure răspunzătoare de toată nefericirea lui.