INTOARCEREA
COCORILOR
Photo from : WEBSHOTS
- Oare
de ce se intorc cocorii acasa dupa lungile ierni cind lipsesc dintre noi?… m-ai
intrebat odata, in dupa amiaza aceea blinda de primavara cind stateam amindoi intinsi pe
pamintul reavan cu ochii la cer. Oare de ce se mai intorc in pustiul cenusiu al
meleagurilor pe care le parasesc in fiecare toamna, cind in Tarile Calde, este mereu atita
soare, frumusete si caldura incit nimeni n-ar mai vrea sa plece de acolo?… Oare ce-i mai
aduce inapoi, de ce vin mereu, in fiecare primavara, de ce mai vin?…
- Nu stiu, ti-am raspuns, si m-am
ridicat intr-un cot privind cu mintea golita de ginduri la umbrele care-ti alunecau peste
fata. Poate doar pentru ca asa este legea firii… Poate doar pentru ca natura are
niste cicluri pe care toate fiintele le respecta de milioane de ani fara sa stie neaparat
de ce… Poate… Nu stiu… Dar sigur, SIGUR, dincolo de orice reguli nescrise ale
speciei lor, cocorii se intorc tocmai ca sa ne-aduca din tarile unde noi nu ajungem
niciodata, o picatura de aur din soarele absolut in care sa gasim farima de frumusete dupa
care tinjim, secunda de iubire care ne transfigureaza facindu-ne, chiar pentru o scurta
clipa, divini…
- Stai! ai strigat. Acum o secunda
nu stiai nimic despre asta, cum de stii acum, de unde stii, cine ti-a spus?
- Nimeni, am suris ridicind din umeri.
Am vazut zborul inalt al unui cocor rasfrint in ochiul tau.
Publicata in revista ALTFEL nr. 12 / aprilie 2000
© Toate drepturile rezervate
English
version
E-mail me
Page backgrounds © Lonely Shell
|