VISUL

Artwork : "Lilac Dreams" by  Josephine Wall

        M-am visat într-o noapte, ca pe un fuior alb răsărind din mare, răsucindu-se încet spre cer subţiindu-se pe măsură ce se înălţa. Şi m-am deşteptat suspinând din cauza visului care se întrerupsese fără a mă fi lăsat să ajung acolo unde numai în vis mai puteam ajunge… şi-am închis ochii şi-am încercat să visez mai departe… fiindcă ştiam cum ar fi continuat visul, dacă l-aş fi putut visa până la capăt… Ştiam cu ochii închişi drumul acela… drumul pe care avea să-l urce fuiorul de lumină ce eram, alunecând ca o umbră de-a lungul străzilor pustii în noapte… Avea să înainteze cu nerăbdare să vadă dacă fereastra e deschisă… avea să intre uşor, strecurându-se printre cutele perdelei adiind sub atingerea vântului blând al nopţii de primăvară împletind miresme de flori cu briza sărată a mării… şi avea să-ţi atingă somnul mângâindu-ţi tandru pleoapele închise.

        Trupul tău era acolo sub mângâierea razelor care te îmbrăţişaseră, dar sufletul tău era departe, în lumea somnului şi nu-l puteam ajunge. Nu mai puteam decât să-ţi veghez somnul, dar trebuia să plec înainte de-ntoarcerea sufletului tău, care m-ar fi alungat pentru totdeauna dacă m-ar fi găsit acolo şi nu m-aş mai fi putut întoarce niciodată la tine.

        Totul părea atât de real… Părea? Nu, chiar era… doar nu visam, ci eram trează, îmi închipuiam… şi totuşi imaginile se derulau mai presus de voinţa mea, aşa cum se întâmplă în vis. Mi-ar fi plăcut să fi visat, fiindcă ştiam că altfel gândul meu ţesea doar ceea ce voia să vadă, pe când visul m-ar fi dus într-adevăr acolo, înfăţişându-mi realitatea. Dar mă bucuram chiar şi aşa, că imaginaţia îm dăruise imagini atât de vii ale somnului tău.

        Am tresărit când buzele tale s-au mişcat; sufletul tău se întorcea, semn că trebuia să plec cât mai repede. Am vrut să-ţi aştern pe buze un sărut fugar de lumină ca o promisiune că voi reveni cândva, într-o altă noapte a timpului. Dar m-a oprit şoapta buzelor tale. Rostiseră alt nume. Ca un semn, probabil, că nici n-ar fi trebuit să vin.

        Trebuia să plec dar plecam fericită; nu fusese un vis ci închipuirea mea; prin urmare nimic nu era adevărat. Somnul tău mă aştepta să mă întorc oricând şi nu chemase niciodată pe altcineva.

        Nu ştiu de unde s-au auzit brusc nişte frâne de maşină. Ştiu numai că am tresărit violent din somn. Visasem.

 

© Toate drepturile rezervate

English version

scoicahome.jpg (3321 bytes)

E-mail me

Page backgrounds © Lonely Shell