DE BRAD VERDE

        Stiusera amindoi, de la bun inceput, ca iubirea lor era imposibila si ca avea sa vina o zi cind isi vor lua adio. In ajunul Craciunului hotarisera ca povestea lor de dragoste, frumoasa ca un basm cu ingeri, sa se incheie odata cu anul ce se sfirsea. El insa ar fi dorit sa petreaca impreuna toate acele ultime zile ale anului. Dar ea hotarise ca e mai bine sa plece. 
        "Noul an va trebui sa ne gaseasca in noua noastra viata din care ne vom lipsi", spusese cu lacrimi in ochi, imbratisindu-l la despartire.
        Auzea inca vorbele ei pe cind privea pe fereastra, din casa acum pustie, urmele pasilor ei ce se pierdeau in departare, la marginea padurii. Dorise sa o insoteasca pina la poalele muntelui, unde incepea orasul, ca sa o stie in siguranta. Ea insa refuzase. Voia sa plece fara sa se uite in urma, stiindu-l ramas acolo, in casa iubirii lor, asa cum avea sa-i pastreze vesnic amintirea in inima ei.
        Ninsoarea se intetea si pe masura ce urmele ei deveneau mai sterse, teama si nelinistea puneau stapinire pe el. Nu ar fi trebuit s-o lase sa plece ! Cel putin nu inainte de a fi asteptat sa se opreasca ninsoarea ! Cum va putea ea sa ajunga singura pina in oras prin zapada asta care creste vazind cu ochii ? Si zilele sunt atit de scurte, curind va incepe sa insereze si ar putea sa rataceasca drumul si sa ramina singura in pustietatea aceea unde nimeni nu ar auzi-o daca ar striga, sa moara de frig sau sa o atace lupii flaminzi inainte sa apuce sa iasa din padure !        Trebuia cu orice pret sa o gaseasca, sa o aduca inapoi sau macar sa mearga cu ea pina la oras. Apuca in graba o secure ca sa se apere de animalele salbatice si o lua la fuga prin zapada dupa urmele pasilor ei care abia se mai zareau.
        Inainta cu greu si seara se lasa din ce in ce mai grea. Spera sa se fi oprit in luminisul de pe culme si sa se fi adapostit undeva printre darimaturile vechii cabane ca sa innopteze acolo. Dar acolo nu era nimeni, iar urmele se stersesera cu desavirsire. Deznadajduit cazu in genunchi si striga din toate puterile 
        "Nu pleca ! Intoarce-te! Te iubesc !" 
       Glasul lui trezi din amortire brazii golasi care, furiosi ca fusesera treziti din somn, scuturara asupra lui toata povara crengilor lor uscate ingropindu-l sub un morman de zapada. 
      "Adio, te iubesc" mai avusese timp sa gindeasca.

        Se trezi intr-un tirziu fara sa inteleaga unde se afla. Apoi recunoscu poiana. Ninsoarea contenise si urmele lui aratau clar drumul pe care venise. Isi aminti zapada care il troienise inabusindu-l. Nu întelegea cum de era inca in viata, unde disparuse toata acea zapadã, de ce hainele ii erau uscate, ba mai mult, chiar si zapada de sub trupul lui se topise. Si mai ales nu intelegea de unde venea mirosul acela de brad verde. Probabil ca intrase in delirul dinaintea mortii prin inghet, caci nu avea de unde sa fie acolo un brad verde in plina iarna !
        Si totusi, in mijlocul poienii, chiar linga locul in care cazuse, se inalta un brad verde si falnic, crescut din acel petec cald de pamint. Il atinse ca sa vada daca e adevarat, iar fosnetul moale al crengilor trezi din departari ecoul delicat al risului ei. Si atunci intelese ca iubirea ei facuse bradul acela sa creasca acolo ca sa-l ocroteasca pe el de frigul iernii care l-ar fi ucis.
        Simtind ca bradul acela era o ultima amintire ramasa de la ea, hotari sa-l duca acasa si sa-l planteze in gradina lui, chiar in fata ferestrei. Stia ca in fiecare dimineata cind il va vedea va fi ca si cum ea ar fi acolo si i-ar spune "buna dimineata", stia ca nu avea sa mai fie niciodata singur alaturi de bradul acela pe care minunea iubirii care-l inverzise in plina iarna avea sa-l pastreze vesnic verde. Si pe cind inainta anevoie prin zapada cu bradul pe umar, toti brazii uscati pe linga care trecea inverzeau umplind padurea cu miros de cetina.

        De-atunci a devenit bradul pomul simbolic al Craciunului. Si de aceea ramine vesnic verde : pentru ca nimeni, niciodata, sa nu mai fie singur in noaptea de Craciun.

Publicata in revista ALTFEL nr. 30 / decembrie 2001
© Toate drepturile rezervate

English version

E-mail me

Page backgrounds © Lonely Shell