GRADINA PARADISULUI

"De mult pe cind Dumnezeu faurise intreaga gradina a paradisului suflind viata asupra unui bulgare de tina, intiiul om isi ducea zilele lungi si triste printre florile si pasarile care incercau in zadar sa-i lumineze istovitoarea singuratate. Si Dumnezeu i-a facut femeie dupa chipul si asemanarea lui, ca omul sa nu mai fie niciodata singur."

        In serile blinde de toamna, la marginea marii, soapte din stravechea poveste imi picura in singe. Si odata cu ele, amintiri despre timpurile cind eram intiia femeie a lumii venind in calea ta cu comori de iubire care sa-ti alunge pentru totdeauna tristetea si singuratatea.
        Revad in amintire Gradina Paradisului, prea mica pentru a ne cuprinde nemarginita dragoste. Si apoi de-a lungul milioanelor de ani, milioanele de femei in care am venit mereu in calea ta, in calea milioanelor de barbati, razboinici sau tandri, in care te risipisesi.
        Imi amintesc adeseori de toate astea. Si acum stiu ca dragostea e singurul paradis posibil, singurul paradis din care am fost izgoniti. De aceea, in serile blinde de toamna la marginea marii, ma doare singuratatea in coasta din care am fost zamislitã.

Publicata in revista ALTFEL nr. 31 / ianuarie 2002
© Toate drepturile rezervate

English version

E-mail me

DISCLAIMER
The graphic used on this page has been found on the net (possibly offered for free download) without a © note attached. Should it be yours or should you know the author please e-mail me to let me know so I could either give proper credit or remove the graphic if the creator so desires. Thanks.

Page backgrounds © Lonely Shell