SCRISOARE DINTR-UN COPAC

Artwork : "Butterfly Tree" by Josephine Wall

         Cindva mi-ai aratat pe dealul copilariei tale doi copaci, cu doua trunchiuri si o singura coroana, atit de strins imbratisati, ca nici macar tu, care copilarisesi pe dealul acela, nu stiai ca sunt doi. Sau poate n-ai stiut pentru ca unul dintre ei, cel mic, a inceput sa creasca cind m-am nascut eu si l-a imbratisat pe cel de linga el si amindoi te-au asteptat sa te intorci cind nu vei mai fi fost singur si impreuna cu iubita ta sa le dai nume alegindu-i ca simbol al dragostei eterne.
        Si-acum, in zorii acestei veri, m-am urcat in copacul meu dorind sa-ti fiu aproape si sa ma simti din nou ca altadata si-am inceput sa-ti scriu pe-o frunza o scrisoare despre clipele noastre frumoase, despre primavara-n care am agatat de ramura copacului tau un banut cu snur de martisor, despre cum alergam printre ferigile si fagii de pe dealul acela si despre cerul inserarii plin de umbrele celor doi copaci, de umbrele coroanelor lor, de umbrele coroanelor noastre.
        N-am scris prea mult, caci copacul in care stateam, copacul mic, copacul meu, tremura de jale, si de-atita tristete, acum cind toti copacii sunt verzi, el incepuse sa plinga cu frunze uscate. Am coborit din el sa nu-l ranesc mai mult si am lasat scrisoarea-frunza, impaturita cu grija, in copacul tau. Nu, n-am pus-o la intimplare, ci am dat-o in grija unui melc care locuieste acolo. El mi-a promis ca ti-o va da cind vei veni, dar ca sa te recunoasca va trebui sa-i spui numele cu care am semnat scrisoarea, numele meu si-al iubirii pe care tu singur il stii caci tu mi l-ai dat. Dar daca nu ma mai iubesti, daca vei fi uitat numele acela, melcul nu te va recunoaste si scrisoarea va cadea cu frunzele toamnei si va muri la picioarele tale, la picioarele mele. Nimic neobisnuit; linga atitea frunze nescrise se va stinge si o frunza scrisa. Dar in primavara viitoare copacul meu nu va mai inverzi.

 © Toate drepturile rezervate

English version

E-mail me

Page backgrounds © Lonely Shell