|
CEATA PE
MUNTI
E-o
ceata de toamna tirzie, ca intr-o noapte de demult,
in care treceam pe linga umbra unor munti indepartati, doar banuindu-i
semeti, ascunsi in fumul alburiu. Lacul nu se vedea din cauza cetii dese
imprastiate pretutindeni, dar mi se promisese ca aveam sa-l vad cu siguranta in
dimineata cind aveam sa trec o din nou pe acolo.
Ma
intristasem brusc. Atunci nu stiusem de ce,
poate credeam ca era prea curind, dupa ce abia venisem, sa mi se
aminteasca de ziua cind aveam sa plec. Acum insa stiu ceea ce atunci nu puteam
sti; acum stiu ca simteam undeva
ascuns, ceva tainic ce venea parca din tocmai acea ceata vrajita, ceva ca o
poarta magica spre o lume de basm.
Nu
gresisem: poarta ma astepta. Iar cind mi s-a deschis, la picioare mi s-a intins
o carare nesfirsita, ca un covor de lumina.
Nu
m-am gindit niciodata daca cel care deschisese tocmai atunci, tocmai mie, acea
poarta, stiuse ca era ziua mea. Nu conta decit ca primisem cel mai frumos dar,
singurul dar divin pe care un muritor il poate primi.
Timp
indelung si luminos precum calea ce mi se deschisese, a trecut peste noaptea de
atunci. Însa din noaptea de gheata care m-a aruncat in singuratatea iernii,
ceata a inceput sa se indeaseasca din nou, infasurindu-ma in tacerea ei, ca
intr-o gogoasa de matase siderala. De acolo, dinauntru, calea de lumina nu se
mai vedea… iar eu nu mai puteam
decit sa astept si sa sper ca cineva va trece pe acel drum si, zarind sfera de
ceata, va veni sa-mi redea libertatea.
Dar
trebuie ca in acel an, de ziua mea,
ceata a fost atit de deasa, incit cel ce trecea printre munti purtind in miini
darul iubirii, nu m-a putut vedea.
Publicata in revista ALTFEL nr.39 / noiembrie 2003
© Toate drepturile rezervate
English
version
E-mail me
DISCLAIMER
The graphic used on
this page has been found on the net (possibly offered for free download) without
a © note attached. Should it be yours or should you know the author please
e-mail me to let me know so I could either give proper credit or remove the
graphic if the creator so desires. Thanks.
Page backgrounds © Lonely Shell
|