|
DRUMURI
Artwork by Adela Serban
Imi amintesc cum veneam... de
departe, din iarna, necunoscindu-te, cautindu-te cu ochi nelinistiti fara sa te
banuiesc in conturul unei povesti de iubire inca fara nume...
... si-apoi imi amintesc cum plecam de unde as fi vrut sa ramin pentru
totdeauna, cu ochi inlacrimati de fericire privind intr-ai tai, palmele noastre
lipindu-se una de alta, despartite de acel geam al aeroporturilor, granita rece
intre cel care pleaca si cel care ramine...
Imi amintesc cum veneam... coborind din soarele torid de iulie pe un pamint in
flacari, purtind in suflet torta unei iubiri incandescente...
...si-mi amintesc cum plecam... lasind in urma acorduri blinde de chitara in nopti
senine la marginea marii... ca sa le regasesc apoi inspre toamna...
Imi amintesc cum veneam... culori
de septembrie risipindu-mi-se in păr si culori de vara in ochii plini de
iubire.... sa alergam amindoi mină in mina spre insula fericirii eterne, cu
pescarusi albi si mare albastra, cu plaji aurii ocrotind tainicul vis de
iubire...
... si-apoi imi amintesc cum
plecam… de asta data luindu-mi cintecul cu mine spre a-l îmbogati si inalta
ca sa ti-l daruiesc din nou, multiplicat cu mine insami, sa traiasca prin sine insusi
precum nestinsa torta a iubirii…
Imi amintesc cum veneam... sa gust impreuna cu tine din lumina sfintă a noptii
de Pasti infiripindu-ne din nou din nelinistea primaverii cu miei albi zburdind
pe cimpurile inverzite...
...si-mi amintesc cum plecam, intr-o dimineata prea trista si prea mohorita...
cu prea multa tacere de vise destramate de-a lungul unui drum care parea ca nu
se mai sfirseste...
Imi amintesc cum veneam... din nou alergind spre insula paradisului pe care
sufletul meu o dorise si o asteptase atit... purtind acum culorile unei toamne
mai obosite, in care plajile tainice si vrajite ale insulei se ascunsesera
ochilor nostri... imi amintesc cum imi incarcam bratele si buzunarele de
amintiri marunte, dragi sufletului meu, rugind in gind vapoarele care plecau sa
ma aduca iar aici macar inca o dată...fara sa stiu ca imi pierd pentru
totdeauna cintecul ce avea sa ramină in urma, pe tarimul paradisului, unde
numai in noptile blinde de inceput de toamna va mai rasuna in acordurile indepartate
ale unei iubiri nestinse...
Imi amintesc cum plecam... fara sa stiu ca n-aveam sa ma mai intorc niciodata.
© Toate drepturile rezervate
English
version
E-mail me
Page backgrounds © Lonely Shell
|