|
TIMPUL SI
CLEPSIDRA
Odata te-am
surprins privind fix clepsidra de pe raft asa cum privesti pe cineva in tacere,
intr-un dialog al ochilor. Si cind ochii mei ti-au intilnit privirea, am stiut
ca vorbeai in gind cu Timpul, intrebindu-l cine-l intemnitase acolo, inauntrul
siluetei de sticlă fragila. Il intrebai de cind se zbate acolo, prizonier intre
grauntii de nisip, condamnat doar sa vadă prin sticla rece orizonturi la care
sa nu mai poata nicioata ajunge... Si iti imaginai ca poate teama oamenilor de
batrinete sau de moarte l-a inchis acolo... ori poate dorintele lor de a
indrepta sau sterge greselile trecutului... Iar Timpul tacea mereu, in marea lui
tacere, ascuns undeva in nisipul adormit intre peretii stravezii.
Poate ca nu te auzise... sau poate,
privind spre tine inainte de a-ti raspunde, a intilnit privirea rugatoare a
ochilor mei implorindu-l sa nu-ti spuna... Sa nu-ti spuna ca eu fusesem aceea
care l-a inchis acolo, dar nu din teama, regret sau remuscari zadarnice... ci
fiindca nu voiam sa-l las sa-mi ia nimic din toata frumusetea traita si sa
pastrez de-a pururi, ascuns in lenea torida a nisipului cu miros de mare, aurul
scuturat pe inimile noastre din lumina verilor cu nume de iubire.
Publicata in revista ALTFEL nr. 16 / august 2000
© Toate drepturile rezervate
English
version
E-mail me
Page backgrounds © Lonely Shell
|