VIOARA DE
OS
Artwork by Adela Serban
Perechea
de la masa de linga caminul in care focul ardea ca-n basme, privea in tacere
bradul de Craciun privindu-se din cind in cind in ochi, cu un zimbet care nu
avea nevoie de cuvinte. Ea tremura in rochia prea subtire pentru noaptea de
iarna, dar nu voia sa plece. Ar fi vrut sa stea cit mai mult acolo, ascultind
muzica dulce care picura in surdina si care, parca stiind o mare si delicata
taina, prinsese sa cinte melodia aceea cu lungi tinguiri de viori, care le
placea atit de mult. Asa devenise
locul acela un colt de rai scump sufletului lor, la care mai apoi
aveau sa doreasca sa revina mereu si mereu… pentru ca toate povestile
de dragoste incep la fel. Numai ca
ele nu sfirsesc intotdeauna la fel. Iar pentru povestea inceputa atunci,
calendarele timpului scrisesera cu negru o alta trista si rece noapte de iarna.
Oamenii
din oraselul blind de la marginea marii nu
au stiut ca in noaptea aceea linga ei murea una din cele mai frumoase povesti de
iubire ale lumii, asa cum nimeni, poate nici macar cei care fusesera atunci
acolo, nu observasera perechea de linga foc din noaptea de iarna de demult.
Numai ruina tacuta de pe stinca, a carei silueta cetoasa in lumina lunii o
privisera atunci, demult doua perechi de ochi, s-a intunecat a jale. Doar
zidurile acelea au vazut pomisorul
firav cu trunchi de os rasarind din nisipul de la marginea marii, in bataia
luminii farului de pe stinca, acolo unde sufletul izgonit venise sa odihneasca
pentru totdeauna, in noaptea in care iubirea murise.
Nimeni
nu a stiut de ce pomisorul ciudat rasarit peste noapte pe plaja nu a putut fi taiat
sau smuls din radacina, pentru ca nimeni nu putea banui ca el era insasi
iubirea, in fragilitatea ei indestructibila, izvorind din sufletul celei ce nu
avea sa se mai intoarca niciodata. Si nimeni nu intelege nici acum de ce vintul,
atingindu-i crengile delicate, trezeste ecouri de indepartate strune, si nici
nici de ce, in noptile de iarna, umbra grea si tacuta a castelului parasit se
lungeste si se subtiaza pe nisip, ca umbra unei viori.
Publicata in revista ALTFEL nr. 41 / ianuarie 2003
© Toate drepturile rezervate
English
version
E-mail me
Page backgrounds © Lonely Shell
|