ARIPI SI
FRUNZE
Artwork : "Winged Vision" by Josephine
Wall
Aripa am fost... Am iubit zborul si m-am imbatat de inaltimi. Aripa de pescarus
zburind indraznet spre larguri, impodobita de briza cu minuscule perle de
sare... Aripa de vultur deasupra inaltimilor tinzind mereu mai sus spre soare,
sa bea din lumina lui... Aripa magica am fost iubirii, sperantei si nazuintelor
de infinit si dumnezeire. Am fost... caci doar frunza uscata, suspinind vested
sub pasi, sunt de atunci, din noaptea care m-a frint.
Mi-e
dor sa zbor, dar nu se mai poate, caci frunzele toamnei zboara o singura data,
iar zborul lor e cadere. Insa in lungile nopti fara somn ma gindesc cu dor si
duiosie la aripa ce-am fost. Oare mai zboara, oare mai exista de cind sufletul
meu a parasit-o?... Iar daca a murit, ca mine, mai traieste ea oare macar intr-o
amintire?... Nu voi sti niciodata... Dar stiu ca si ei ii e dor de mine. Caci in
noptile cu luna vine aproape sa-mi mingiie singuratatea. E acolo, in umbra
lasata pe pamint de aripa ingerului de piatra ce vegheaza mormintul. Caci ce
strajer mai bun decit umbra unei aripi si ce loc mai bun decit umbra unui
mormint se poate gasi pentru a ingropa umbra unui tainic
vis?
Publicata in revista ALTFEL nr. 20 / decembrie 2000
© Toate drepturile rezervate
English
version
E-mail me
Page backgrounds © Lonely Shell
|