|
Legende istorice de Dimitrie Bolintineanu
Legendele istorice, cele mai cunoscute scrieri ale lui Bolintineanu, consacră balada istorică și, o dată cu ea, numele lui Bolintineanu în literatura noastră. Succesul lor în epocă a fost imens, iar după moartea poetului, până astăzi, Bolintineanu a fost cunoscut ca autor în primul rând al legendelor, din care unele, tipărite des prin manuale, sunt larg cunoscute și, însoțite de melodie (Muma lui Ștefan cel Mare, Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel Mare), au devenit niște cântece aproape populare. Ele au în genere caracterul unor balade inspirate din istoria națională, preamărind lupta poporului de-a lungul veacurilor pentru apărarea libertății. Multe din legendele scrise în prima perioadă a activității lui Bolintineanu au ca punct de plecare O samă de cuvinte ale lui Neculce. Mai târziu, în culegerile Bătăliile românilor (1859) și Legende noi (1862), poetul va recurge la cronici, nu numai cele vechi (Ureche, Costin, Neculce), ci și la izvoare mai noi (Șincai, Kogălniceanu, Laurian etc.)... În centrul legendelor sunt figuri de eroi, de obicei voievozi, intrați adânc în conștiința poporului ca luptători împotriva cotropitorilor otomani. Cele mai multe se referă la Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Mircea cel Bătrân. Atenția poetului e îndreptată nu atât spre descrierea luptelor, cât spre consemnarea la eroi, în versuri patetice, a unor gesturi și atitudini exemplare prin semnificația lor patriotică, de natură să trezească la contemporani sentimentul demnității naționale, ideea luptei pentru libertate. Eroii legendelor lui Bolintineanu sunt toți patrioți și-și exprimă dragostea de țară în cuvântări pline de sentințe și maxime mobilizatoare, cu aluzii la contemporaneitatea scriitorului.
Cuvântările iau aspectul unor lungi tirade, acoperind spațiul întregii poezii, reducând la minimum substanța propriu-zis epică. Un atare procedeu tehnic caracterizează în genere legendele, conferindu-le un pronunțat caracter liric. El e determinat de scopul agitatoric pe care autorul, luptător patriot, îl urmărea în mod conștient în scrierile sale, într-o epocă — perioada premergătoare anului 1849, ca și cea a Unirii, — de mare entuziasm pentru emanciparea națională și socială. [Istoria literaturii române, vol. II. Editura Academiei, București, 1968, p. 547-548.].
Cartea este oferita in format pdf (801 k).
Descarca
site 1 fisier zip 597 k
|
|