Observarea Soarelui
La inceput trebuie sa spun un lucru pe care probabil l-ati auzit in toate articolele legate de observarea Soarelui, dar pe care ma simt obligat sa-l repet: SUB NICI O FORMA NU PRIVITI SOARELE PRIN INSTRUMENTE OPTICE (TELESCOAPE, BINOCLURI, APARATE DE FOTOGRAFIAT) CARE NU SUNT PREVAZUTE CU FILTRE SPECIFICE OBSERVARII SOARELUI!!!! DE ASEMENEA, NU FITI TENTATI SA FOLOSITI FILTRELE SOLARE LA OCULAR, PENTRU CA DESI POT FI OBTINUTE DE LA FABRICANTI CUNOSCUTI, NU SUNT SIGURE IN TOTALITATE! CUNOSC MAI MULTE CAZURI IN CARE FILTRELE RESPECTIVE AU CEDAT. Nu vreau sa credeti ca prin avertismentul asta arat lipsa de respect fata de cei care citesc articolul. Am primit mesaje de la vizitatori, care mi-au spus ca nu mai e nevoie sa pun mesajul, caci toata lumea e constienta de riscurile pe care le implica observarea Soarelui fara protectie. E un lucru trist ca in fiecare an sute de oameni isi afecteaza vederea datorita asumarii unor riscuri inutile. De ce? Nu stiu... Sunt multe avertismente pe tema asta - si totusi se intampla. Daca avertismentul meu opreste doar o singura persoana de la tentatia de a arunca o privire, cred ca sunteti de acord ca a meritat sa-l pun. |
|
Metoda clasica de a observa Soarele in siguranta este proiectia. In aceasta tehnica imaginea Soarelui se proiecteaza cu ajutorul binoclului sau al telescopului pe un ecran alb. Daca observatiile se fac cu binoclul in fata acestuia se va aseza un carton care va avea prevazute doua gauri prin care vor intra obiectivele.Cartonul are rolul de a proiecta o umbra in jurul proiectiei suprafetei solare. Aceasta nu ar avea un contrast suficient fata de ecranul pe care se face proiectia. Ar trebui sa arate ceva de genul celui din imaginea de mai jos. | |
Daca faceti proiectia prin telescop, ar fi bine sa plasati un ecran in fata obiectivului care sa-l diafragmeze la 60mm. La lunete orificiul se va face central, iar la telescoapele reflectoare, se va face spre marginea instrumentului, pentru ca daca ar fi facut in centru ar fi obturat de oglinda secundara a instrumentului. Ar trebui sa fiti atenti si la ocularele pe care le folositi. Pentru observarea prin proiectie cele mai bune sunt ocularele de constructie simpla. As recomanda evitarea ocularelor care au unele din lentilele componente lipite intre ele cu diversi adezivi optici (ocularele Plossl de exemplu), pentru ca sub caldura solara acesti adezivi ar putea ceda. Chiar si cu ocularele simple, nu exagerati timpul de expunere a instrumentului catre Soare. Atat ocularele cat si celelalte componente optice ale instrumentului pot suferi de pe urma concentrarii energiei Soarelui. Daca vreti sa deveniti observator solar prin proiectie cel ai bine ar fi sa va procurati o luneta cu o apertura de 60-80mm, care este foarte bine adaptata acestui scop. Dar cand cumparati sa fiti atenti sa nu contina parti din plastic care ar putea intra in contact cu fasciculul concentrat ce vine de la Soare. Altfel s-ar putea sa va alegeti cu o gaura in instrument. De asemenea, nu cumparati oculare care au scheletul, sau mai grav lentilele din plastic. |
In privinta monturii care ar trebui folosite, mai intai sa va scpun ca trebuie sa fie una foarte solida care sa nu prezinte vibratii la bataia vantului. De asemenea, daca e atinsa trebuie sa se opreasca din tremurat intr-un timp cat mai scurt. Doua monturi se folosesc in constructia telescoapelor. Cea mai simpla se numeste alt-azimutala, iar instrumentul asezat pe o astfel de montura trebuie sa se miste in doua directii pentru a urmari un astru pe cer. Aceasta miscare poate fi deranjanta pentru observarea Soarelui, dar cu toate acestea au fost facute observatii excelente cu acest tip de montura. Acum eu cu asa ceva observ. Daca va permiteti, in schimb, ar fi mai bine sa alegeti o montura ecuatoriala. Aceasta montura are o axa fixa, orientata in permanenta catre Polul Nord ceresc si permite telescopului sa urmareasca orice obiect ceresc prin deplasarea doar pe o singura axa. Ecuatorialele pot fi deplasate atat manual cat si cu ajutorul unui motor. Cele cu motor desi scumpe sunt cel mai bine adaptate observarii solare, deoarece amandoua mainile va sunt libere si puteti face desenul in voie. | |||||||||||||||||||||
In cazul in care aveti o luneta, pentru a observa Soarele prin proiectie faceti un montaj de tipul celui din figura alaturata. Si pentru telescoapele Newton montarea se face asemanator, numai ca nu mai este nevoie de ecranul aflat la capatul ocularului, la acest tip de telescoape vizare facanduse prin lateral, iar lumina venind paralel cu ecranul de proiectie. Totusi, ar fi bine atat la refractoare cat si la reflectoare ca ecranul pe care se realizeaza proiectia sa fie inchis intr-o cutie descisa intr-o laterala, pentru eliminarea luminii parazite. Tot montajul care va sustine ecranul de proiectie va trebui sa fie bine atasat la instrument. Daca folositi biocluri nu uitati sa acoperiti obiectivul pe care nu il folositi. De asemenea acoperiti luneta cautatoare a telescoapelor. Pentru a determina cand telescopul vostru este orientat catre Soare folositi o metoda simpla: urmariti umbra instrumentului pe sol; cand aceasta va avea cea mai mica dimensiune instrumentul va fi orientat, cel putin grosier spre Soare. Priviti ecranul de proiectie, iar daca vedeti un disc alb | |||||||||||||||||||||
difuz,
inseamna ca instrumentul este bine orientat. Daca nu vedeti acest disc
miscati usor tubul pana cand apare. Acum, doar trebuie sa focalizati
imaginea si sa treceti la observatii. Imaginea focalizata ar trebui sa
aiba un diametru de 150mm, caci aceasta este dimensiunea standard
folosita de observatorii de pe tot globul. Daca obtineti o imagine mai
mica nu e nici o problema totusi. Folositi un ocular care in combinatie
cu telescopul vostru nu da o putere maritoare mare. Dupa ce ati
focalizat imaginea, incercati sa faceti un desen cat mai exact al
petelor pe ecranul de proiectie. Inainte, ar fi bine sa trasati un disc
cu diametrul de 150mm pe acest ecran. Pentru desen folositi un creion cu
duritatea 2B. Daca nu reusiti sa faceti desenul corect mai bine doar
numarati petele si grupurile de pete. Se observă Soarele în fiecare zi si se noteaza numarul de grupuri de pete solare vizibile, precum si numarul total de pete cuprins in fiecare grup. Odata cu această operatie, pentru fiecare grup se noteaza si clasa careia ii apartine, folosind clasificarea internationala, indicata mai jos.
Clasificarea petelor solare asa cum am dat-o mai sus este utilizată pe plan mondial. Ea a fost elaborată de Max Weldmeier si are la bază evolutia normală a grupurilor de pete ca si structura câmpurilor magnetice - acestea fiind definitorii pentru aparitia si evolutia petelor, de la cele mai mici si până la acele grupuri gigantice care pot atinge si chiar depăsi 200.000 km lungime, fiind usor observabile cu ochiul liber, protejat de un filtru adecvat. Observarea petelor în scopuri statistice se face cu unul si acelasi instrument, cu aceeasi putere măritoare si, pe cât posibil, de către aceeasi persoană - fiecare având un mod specific de a număra petele, ca urmare a particularitătilor fiziologice si psihologice. După ce s-a făcut observatia si s-au notat: data si ora observatiei (exprimată în Timp Universal, TU) cu o aproximatie de cel mult 6 min., locul observatiei, indicele de activitate solară sau ceea ce se numeste de regula "numărul relativ", se calculează cu ajutorul formulei lui Wolf-Wolfer: R = k (10g + p) în care: R este indicele de activitate, g - numărul de grupuri de pete observat, p - numărul total de pete cuprins de grupurile observate, iar k este un indice de proportionalitate. De regulă pentru k se ia valoarea 1 (unu), astfel că formula devine: R = 10g + p Subliniez că în
ceea ce priveste numărătoarea petelor, fiecare nucleu si fiecare
fragment de penumbră sunt considerate ca pete distincte. Poti găsi, de
pildă, o pată cu 3 nuclee înconjurate de o penumbră comună:
statistic este vorba de un grup cu 3 pete. Fără a misca hârtia se
lasă luneta fixă si se marchează 5-6 pozitii succesive ocupate de una
dintre petele observabile care, acum, se miscă pe ecran odata cu
Soarele. Aceste puncte vor fi unite cu atentie printr-o linie dreaptă,
sensul ei, marcat si el, dând directia de la est spre vest (dacă
observatiile sunt făcute prin lunetă sau telescop, fată de imaginea
directă imaginea de pe proiectie are nordul sus si estul la dreapta).
Este recomandabil ca urma respectivă să treacă cât mai aproape de
zona centrală a imaginii, spre a evita deformările inerente ale
ocularelor obisnuite.
|