JUMATATI
DE MAR
Un mar a fost
cindva taiat in doua, dar numai una din jumatati a ramas uitata pe coltul unei mese sa
tinjeasca de dorul celeilalte. Si zilele treceau si rana despartirii de jumatatea pereche
se intuneca secindu-iseva parfumata, iar jumatatea de mar devenea pe zi ce trece tot mai
mica, topindu-se de dor si de tristete.
Intr-o zi, unui copil i s-a făcut mila de
suferinta jumatatii de mar si, dorind sa-i redea splendida rotunjime, a taiat un alt mar
si a incercat sa o daruiasca imbratisarii jumatatii celei puternice si pline de seva. Dar
pentru jumatatea pustiita de dor era deja prea tirziu. Nu mai avea puterea de a renaste
din lumina dulce a celeilalte. Se stringea la pieptul jumatatii celei mari, redescoperind
iubirea in atingerea ei tandra, dar se stingea cu fiecare zi, facindu-se tot mai mica,
pina ce n-au mai ramas din ea decit doi simburi mici ce s-au unit cu ai celelalte
jumatati, intr-o aceeasi casuta in forma de inima.
De atunci se spune ca simburii marului sunt
dulci, iar gustul lor aminteste parfumul tainic al iubirii.
Publicata in revista ALTFEL nr. 15 / iulie 2000
© Toate drepturile rezervate
English
version
E-mail me
Page backgrounds © Lonely Shell
|