SIMBURELE DE LUNA

         Azi noapte, in somn, m-aa vizitat Dumnezeu. Trebuie ca a intrat prin fereastra deschisa, odata cu aromele noptii de primaavara, caci nu I-am auzit pasii, ci doar L-am vazut stind in fata mea. Tinea in miini un simbure de luna, iar ochii ii erau plini de lacrimi.
        - Doamne, Tu plingi? am intrebat. De ce, Doamne, si ce ar trebui sa insemne pentru noi, muritorii, lacrimile Tale?
        Dumnezeu mi-a raspuns trist:
        - Sufletele oamenilor se pierd tot mai mult in goana dupa desertaciuni si ei uita pe zi ce trece sa mai fie oameni. Am vrut sa le dau acest simbure de luna ca sa imparta stralucirea lui cu ceilalti. Unii doreau sa-l vinda pe bani grei, altii doar sa-l expuna intr-un loc vizibil pentru a fi vazut de cit mai multi... si mi-a venit sa pling vazind acei bieti oameni care au pierdut atit de mult intelesul lucrurilor simple si pure incit nici macar nu erau capabili sa inteleaga ce asteptam de la ei. Daca ti-l dau tie, ce vei face cu el?
        Privind simburele de luna din mina Domnului, mi-am vazut in el, ca intr-o oglinda, acea fragila inefabila imagine a sufletului pe care doar o data in viata, doar adevaratei noastre perechi o putem darui.
        Si-atunci am stiut ce voi face cu el. Am stiut ca mi-l voi agata de git c-un fir de ploaie si ca desculta voi porni pina la capatul lumii purtindu-l ca talisman. Si ca de-a lungul lumii voi stringe in el arsita de aur a desertului, fosnetul amar al marii, racoarea albastra a virfurilor de munte incununate de nori, verdele linistit al cimpurilor lungi si tacute, am stiut ca-l voi alinta cu ierni si veri si primaveri si toamne si secete si ploi si sori si ninsori si ca, atunci cind ma voi intoarce, talismanul meu va fi mai bogat cu un parfum de iarba invaluit intr-o ceata usoara in care se vor simti palpitind usor un strop sarat de mare si-un mic fir de nisip. Si-am mai stiut ca atunci cind ma voi intoarce cu talpile inca pline de praful drumurilor lumii il voi numi IUBIRE si vreme de-o lunga noapte ma voi inchina lui ingenuncheata intr-o ruga fara vorba, soapta sau gind. Si ca-n paloarea de nesomn a zorilor il voi stringe-n miini topindu-ma-n el si topindu-l in mine si ca apoi va fi destul sa-ntind miinile si iubitul meu va fi acolo sa bea apa de luna din causul palmelor mele.
        “Dar unde esti, Doamne? De ce-ai plecat? Te rog, intoarce-Te si lasa-ma sa-Ti spun ce-as face cu simburele de luna daca mi l-ai da, Te rog, Doamne, intoarce-Te…”

        Dumnezeu plecase, nici nu vazusem cind, si n-apucasem sa-I spun nici o vorba despre ce ar fi facut cu simburele de luna aceea care se intrezarise o clipa-n stralucirea lui. Visul divin se sfirsea in plins si m-am trezit in zori cu ochi inlacrimati.
        Insa tineam in miini, aievea, un simbure de luna.

© Toate drepturile rezervate

English version

E-mail me

DISCLAIMER
The graphic used on this page has been found on the net (possibly offered for free download) without a © note attached. Should it be yours or should you know the author please e-mail me to let me know so I could either give proper credit or remove the graphic if the creator so desires. Thanks.

Page backgrounds © Lonely Shell