ULTIMA PETALA DE LUMINA

 

         Obisnuiam sa merg pe curcubeu. Obisnuiam sa ma imbat de inaltimea lui cind ne sarutam sub binecuvintarea clipei de dumnezeire. Dar nu stiam cit de usor e sa faci un pas gresit si sa aluneci, nici cu cita repeziciune aveam să cad. Si iata-ma acum uitindu-ma fara nadejde in sus, in urma, la virful de lumina unde ai ramas.

        Caut in amintire momentul cind mi-ai spus ultima oara „Te iubesc”. Nu deslusesc acea clipa anume, fiindca ea era atunci doar o infinit mica parte a unui manunchi de lumină si iubire. Dar acum inteleg ca, daca as fi stiut ca este pentru ultima oara, ti-as fi adunat cu grija vorbele si le-as fi-mpodobit cu stele.

           Dar acum e tirziu. Am cazut de pe curcubeu si din iubire. Si tot ce mi-a ramas e doar aceasta petala de lumina ce mi s-a agatat in par cind am cazut. E singura ce s-ar mai putea intoarce vreodata in lumina in care ai ramas, sa-ti mai aduca un semn de la mine. De aceea am sa-ti scriu pe ea citeva rinduri.

        Nu mi-ai iertat niciodată nimic, oricit as fi vrut sa-mi spui, imbratisindu-ma, ca ma ierti si mă iubesti ; iar acum sunt nevoita sa-mi accept infringerea de a trebui sa plec pentru ca nu mai pot duce cu mine atita vina. Si sper doar ca, fiind pentru ultima oara inainte de a pleca pentru totdeauna din viata si din amintirea ta, ma vei ierta.

        Iti cer iertare fiindca te-am mintit. Te-am mintit in ziua cind am inteles ca-i ranesti pe cei a caror iubire n-o vrei, desi ea nu-ti cere nimic. Si pentru ca n-am mai putut indura sa ma ranesti, a trebuit sa te mint ca nu te mai iubesc, cistigindu-mi astfel pacea de a te iubi in taina, in soapta si tacere, fara ca tu sa stii. Si acum indraznesc s-o spun, fiindca stiu ca, daca vreodata petala de lumina purtind ultima mea scrisoare va ajunge la tine, eu voi fi deja departe, intr-un alt anotimp, si nu ma vei mai putea rani, o ultima oara, pentru vina de a te fi iubit mai mult decit ai vrut.

        In ultima noapte visata alături de tine, ti-am asternut pe frunte trandafiri. Si am plecat purtind pe frunte, aievea, ca dar de adio, cununa pe care mi-ai impletit-o tu, din spinii lor.

 

© Toate drepturile rezervate

English version

scoicahome.jpg (3321 bytes)

E-mail me

DISCLAIMER
The graphic used on this page has been found on the net (possibly offered for free download) without a © note attached. Should it be yours or should you know the author please e-mail me to let me know so I could either give proper credit or remove the graphic if the creator so desires. Thanks.

Page backgrounds © Lonely Shell