|
REVOLTA
UMBREI
Am auzit pe unii oameni spunind ca
si-ar dori sa fie o umbra. Insa ei nu se inchipuie decit fiind umbra vreunui
anume om pe care poate l-au iubit cindva si
caruia au vrut sa-i ramina aproape. Nu s-au gindit niciodata ca o
existenta de umbra nu inseamna sa fii umbra unui singur om, ci sa fii divizat in
umbrele tuturor oamenilor… si cum ar putea dori cineva asta ? Cum ai putea
dori sa fii silit sa urmezi pas cu pas, nu doar un copil care merge la scoala
sau o pereche de indragostiti care se plimba printr-un parc, ci si pasi care se
indreapta cu tinta precisa spre acolo unde
vor trada sau rani pe cineva… pasii celor ce fura, inseala si ucid… atit de
multi incit chiar si o umbra ar sfirsi coplesita de disperare si dezgust… ?
Ar trebui ca oamenii sa aiba
propria lor lumina. Ar trebui sa poata raspindi in jurul lor atita lumina cita
exista in ei, atita bine si frumos cit exista in sufletul lor. Ar fi atit de
simplu…. Si-ar lumina singuri calea si existenta, fara sa aiba nevoie de
lumini din afara lor… desi poate ca de soare ar mai avea inca nevoie, pentru
caldura lui. Iar daca ar fi asa, aceia care ar dezgusta pina si umbra, ar
orbecai mai mult in intuneric… si atunci ar fi obligati sa schimbe ceva.
Probabil ar cauta lumina altora, si
poate nevoia de altii va fi un bun inceput pentru descoperirea luminii din ei.
Dar pina la urma, toti oamenii ar ajunge sa aiba lumina lor, mai slaba sau mai
puternica, de care s-ar folosi. Iar cei cu lumina mai slaba isi vor dori,
inevitabil, sa lumineze mai mult si astfel nu vor avea o alta sansa decit sa
devina mai buni.
Stiu
ce veti spune : ca daca ar fi astfel, nu as mai exista nici eu, cit timp oamenii
nu ar mai avea ( nevoie de ) umbra. Într-adevar, ca umbra nu as mai exista. Dar
poate m-as preface in altceva, mai inalt… de
exemplu, m-as naste ca om, printr-un sublim efort cosmic. As renunta la
viata infinita a tuturor umbrelor lumii pentru existenta limitata a unui singur
om… dar el s-ar naste purtind in el, pentru a darui celorlalti, toata lumina,
tot binele si frumosul pe care l-am strins din oameni in existenta mea de umbra.
Oare aceasta ar fi solutia ?... Sau nu ar fi decit o dovada in plus ca cei ce au
prea mult bine, frumos si lumina de daruit celorlalti ramin intotdeauna singuri
?
Publicata
in revista ALTFEL nr. 44 / aprilie 2003
© Toate drepturile rezervate
English
version
E-mail me
DISCLAIMER
The graphic used on
this page has been found on the net (possibly offered for free download) without
a © note attached. Should it be yours or should you know the author please
e-mail me to let me know so I could either give proper credit or remove the
graphic if the creator so desires. Thanks.
Page backgrounds © Lonely Shell
|