|
TACEREA
Artwork : "Once in a blue moon" by Josephine
Wall
Tacerea e sufletul tremurator si
delicat al unei lumi fantastice si pure. E ceea ce vibreaza-n aerul dintre
cornitele melcului si frunza cazuta cind mica vietate se-apropie sa sarute
ofranda copacului. E ceea ce sfarima luna-n cioburi de argint spre a impodobi cu
ea apa izvoarelor in noapte, la ceasul cind vin caprioarele sa bea lumina. E
urma lasata-n spuma valurilor marii de pasii lunecosi ai pestilor albastri.
Despre tara tacerii nu se poate scrie
decit cu un toc muiat in iubire. Acolo oamenii au numai suflet bun si animalele
numai ochi blinzi. Acolo nimeni nu stie ce-i lacrima fiindca atita frumusete nu
lasa loc durerii.
Pe tarimul tacerii lumina e tinara si
zglobie fiindca e-atita soare incit floarea soarelui nu mai stie incotro sa se
intoarca iar umbrele pasarilor calca pe umbrele frunzelor cu umbre de fosnet.
Acolo pasarile cinta in gind si florile se deschid in gind, fara zvon, fara
fosnet, sub razele ametitoare ale zilei, ca un diamant urias sclipind in mii de
curcubee. Ca nici un zgomot sa nu tulbure armonia fragila si scinteietoare ca un
balon de sapun, norii duc degetul la buze si-n tara tacerii ploua in soapta. De
nins nu ninge niciodata fiindca pe tarimul tacerii nu exista iarna, dar pulberea
raiului scuturata de pe aripile ingerilor asterne uneori pe iarba vesnic verde o
zapada fragila si nelinistita ca respiratia unei mirese.
Dar unde e tacerea?…
Se naste mereu si mereu la marginea
de rasarit a acestui tarim, izvorind mereu peste el ca o apa vie.
Acolo e leaganul tacerii: la hotarul
trandafiriu al somnului, in spatele pleoapelor inchise.
© Toate drepturile rezervate
English
version
E-mail me
Page backgrounds © Lonely Shell
|