GINDURI LA
MARGINEA MARII
Photo from WEBSHOTS
Nu stii niciodata unde incepe si unde se termina fericirea. Si mai ales nu stii, odata ce o atingi, cum sa o faci sa
dureze, cum sa opresti timpul in loc, sa-l ingheti intr-o
unica, eterna, minunata clipa. E un vapor in larg ce se indreapta
spre insula visurilor mele pierduta undeva departe, in ceata.
Acolo e lumina verii, lumina fericirii fara margini. Ma voi intoarce
oare ?
Un pescaruş imi da tircoale
cu un tipat vesel. Sa fie un semn? Un raspuns la intrebarea
ce se rupe dureros din mine alergind sa ajunga din urma dira de
spuma lasata de vapor? Daca as şti...
As vrea sa fiu cer mingiiat
de nori blinzi, pufosi, de primavara... sau mare soptitoare
ce aduce de departe, cu fiecare val ce se fringe la tarm, mirosul adincurilor... dar numai atunci
cind voi fi cer sau mare si ar trebui sa fiu pretutindeni unde sunt ele, voi fi cu adevarat
libera sa ramin fara ca cineva sa ma vrea
sau sa ma cheme, numai atunci voi putea alege sa ramin
pentru totdeauna aici.
Insa nu sunt nimic din toate
astea. Sunt un biet muritor. Dar as vrea sa ramin.
As vrea sa nu scriu
niciodata pe cer, pe mare, pe nisip, ca trebuie sa plec. Si
pasul meu sopteste fiecarei pietre : as vrea sa ramin. Si ochii mei implora fiecare frunza a copacilor
si fiecare
floare pe cind buzele mele ingina fara glas litania dulce pe
care marea sa mi-o duca mai departe, tot mai departe, pina in
insula paradisului din care, iata, tocmai se intoarce un vapor. Oare ce raspuns
mi-a adus?...
As vrea sa ramin.
© Toate drepturile rezervate
English
version
E-mail me
Page backgrounds © Lonely Shell
|